Colecţia Radio - Prichindel

Am comandat pe net câteva cărţi de la Editura Casa Radio. Şi pentru că ele au făcut sărbătoare în casa şi în sufletele noastre m-am gândit la voi.
Este vorba de colecţia Radio-Prichindel, cărţi ilustrate de Vasile Socoliuc (vă voi spune mai multe despre acesta un pic mai jos) şi însoţite de unul sau două CD-uri cu înregistrări din Fonoteca de aur a Radioului.
De exemplu, eu am comandat:
- "Înşir-te mărgărite" de Victor Eftimiu, care prezintă un poem feeric în cinci acte a cărui text integral îl găsiţi în carte însoţit de ilustraţii, iar cele două CD-uri cuprind o înregistrare din anul 1953 a unei adaptări radiofonice a lui Victor Eftimiu. Fiind o înregistrare din 1953 vă voi spune că actorii sunt cei mari de atunci cum ar fi: George Calboreanu, Alfred Demetriu, George Vraca, Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu Birlic, Ştefan Ciubotăraşu, Ion Lucian, Gina Petrini, Victoria Mierlescu şi mulţi alţii asemenea. Iar despre dulceaţa limbii nu am cuvinte să vă povestesc, căci am stat cu copiii cu urechile ascuţite şi cu sufletul tremurând de încântare...

-"Măria Sa Puiul Pădurii" de Mihail Sadoveanu, este un scenariu radiofonic de Marioara Sadoveanu şi Gheorghe Rădulescu iar înregistrarea de pe CD este din anul 1955 şi o are ca povestitoare pe Clody Berthola alături de alte nume mari ale scenei româneşti.

-"Legenda ouălor roşii şi alte poveşti" de Titela Haque - sau "Tanti Radio", creatoarea primelor emisiuni radiofonice pentru copii, este vorba de emisiunea "Ora copiilor", între anii 1929-1943.
Cd-ul este o înregistrare din anul 1993, dar ce este fascinant sunt poveştile în sine. Mai întâi aceste cărţi le-am citit copiilor şi vă spun sincer că au fost încântaţi chiar şi numai la citirea lor în aşa măsură ca au stat trei ore lângă mine şi le-au ascultat. Mai apoi au stat cu urechile ciulite să le audă şi "la radio" cum au înţeles ei, asta în timp ce Anastasia stătea cu cartea respectivă în mână şi urmărea firul poveştii din carte. Îmi spuse apoi: "Ştii, mama, cred că acum am înţeles ce vroiai să-mi spui prin citirea cu intonaţie, este ceea ce dă farmec textului!"!!
Poveştile scrise de Tanti Radio vă mărturisesc că mai întâi mi-au plăcut mie foarte mult şi am realizat distanţa de la cer la pământ, la modul propriu vorbind, dintre poveştile de pe acele vremuri şi cele de astăzi. Mă refer la mesajul poveştilor care era unul religios moral foarte "miezos" comparativ cu ce a mai rămas vremurilor noastre. Citiţi şi vă veţi convinge.
-"Cartea cu jucării" de Tudor Arghezi, cuprinde un scenariu radiofonic de Mitzura Arghezi şi Vasile Mănunceanu, iar pe CD veţi găsi vocea Mitzurei în rolul mamei într-o înregistrare din anul 1967.
Le puteţi comanda şi voi pe acestea şi încă altele aici. Din păcate câteva cărţi care le consideram minunate şi pe care chiar mi le-aş fi dorit sunt deja epuizate.

Şi acum câteva cuvinte despre regretatul grafician Vasile Socoliuc, ilustratorul întregii colecţii prezentate.
Să vă spun, cu mândrie, că este născut în satul în care ne-a trimis Dumnezeu să lucrăm în via Lui şi că i-am descoperit iniţial numele în Enciclopedia Bucovinei. Am luat mai apoi legătura cu sora dânsului, Dumnezeu s-o odihnească şi pe dânsa acum, cu gândul de a întocmi o mică galerie a oamenilor de seamă ai satului. Dumneaei a vorbit cu fratele dar acesta modest nu considera că ar avea cu ce se prezenta în acest proiect.
S-au mai scurs vreo 2-3 ani şi domnul Vasile Socoliuc trece la Domnul, anul trecut în august, şi alege să fie înmormântat în sat. Astfel am avut ocazia să-i cunosc familia, adică pe soţia d-na Sanda Socoliuc, realizatoarea multor emisiuni pentru copii la Radio, traducătoare şi scriitoare de adaptări şi scenarii pentru teatrul radiofonic de copii şi pe fata dânşilor frumoasă ca o Ileană Cosânzeană.
Nu insist prea mult cu prezentarea "profesională" a dânsului ci vreau să vă povestesc altceva, ceea ce pe mine m-a cucerit definitiv la acest om. Ştiind în mare despre cine este vorba m-am hotărât să particip la înmormântarea dânsului, la noi în sat. Astfel, am mers la biserică să mă rog pentru sufletul său la slujba de înmormântare. Nu vă lăsaţi cuprinşi, vă rog, de fioruri reci sau negre fiind vorba de o înmormântare!! Ajunsă acolo am văzut un chip luminos cu o barbă albă, am simţit o pace pe care n-aş fi bănuit-o şi deodată m-a cuprins ... o mare bucurie!!! Da, bucurie, am văzut că acest om minunat alesese ca veşmintele cu care să se prezinte în faţa lui Dumnezeu să fie... o cămeşă naţională minunată împreună cu un chimir la fel de frumos. Şi atunci, dragii mei, am prins un drag de acest om, de sufletul lui minunat, pe care nu l-am cunoscut, cu care n-am vorbit niciodată şi pe care am avut acum certitudinea că îl cunosc de mult, aşa cum îmi cunosc strămoşii români.
M-am tot gândit, un om de o valoare atât de mare în patrimoniul culturii române alege să fie înmormântat în satul natal, deşi putea avea un loc oriunde în Bucureşti alături de alţi mari oameni de cultură, alege să fie îmbrăcat tradiţional, are un chip de bunic din cele mai minunate poveşti româneşti şi descopăr mai apoi că era foarte apropiat de lumea copilăriei ilustrând cu mare dragoste nenumărate cărţi pentru copii.
De aceea m-am gândit că şcoala din satul nostru ar putea, pe bună dreptate, să-i poarte numele având astfel un model de vieţuire şi mărturisire românească, curată, nevinovată şi profundă în cultura noastră.
V-am scris toate acestea, poate pentru a vă cere rugăciunile spre a-mi da Dumnezeu putere de a împlini gândul acesta, cât mai curând, poate chiar până în vară la sfinţirea noii biserici a satului!