Duhovnicul nostru

Pentru că Părintele nostru drag, protosinghel Iustin Pârvu de la mânăstirea Petru Vodă, este mereu dorit de sufletele noastre m-am gândit să redau un fragment din povestirile părintelui legate de copilăria sa.

- Părinte sunt multe deosebiri între copilăria pe care aţi trăit-o Sfinţia voastră si copilăria pe care o trăiesc copiii astăzi?

-Educaţia creştinească şi morală a copilului, astăzi, nu o mai poate oferi decât familia, şi doar dacă e sănătoasă duhovniceşte. Instituţiile de învăţământ, din păcate, s-au transformat în factori anticreştini de modelare a copilului. Te învaţă să fii în pas cu ştiinţa raţionalistă atee şi cu lumea păcătoasă, şi justifică cele mai urâte păcate, despre care este şi ruşine a vorbi. Şcolile, până şi grădiniţa au un scop satanic, de a dezgoli de ruşine, şi de a te abate de la linia creştină - nu cumva să ajungi duminica la Biserică, îţi găsesc ei de lucru; şcoala primară nu mai are valoarea de altădată, de dinainte de comunism...

Îmi amintesc de pe vremea începuturilor comunismului pe meleagurile noastre, învăţătorii îndoctrinaţi de slugile lui satana stăateau şi păzeau poarta Bisericii, nu cumva să ne prindă că pierdem timpul pe acolo. În loc să facă rugăciune de începerea orelor, copiii cântau Internaţionala, pompos, cu marş în cadenţă, şi asta nu mai era pierdere de timp!!! Venea inspectorul şi poruncea: "Ia treci la marş!". Atâta îi trebuia profesorului să nu se ducă, că îi şi tăia salariul. Şi din pricina aceasta "toate mergeau strună" - şi primarul şi directorul, toţi oamenii îndoctrinaţi - cu toţii intrau în lumea partidului, de fapt a lui antihrist. Şi încet, încet, în timp obligând oamenii la necredinţă şi ţinându-i în neştiinţă, au tras după ei şi poporul, care învârtit de ideile lor a devenit mai superficial, şi-a pierdut vigilenţa. Dar să ştiţi că, la început, elita partidului era formată din toate scursurile societăţii, gunoaiele, pleava necredincioşilor, oameni care puteau fi mituiţi.

Când în 1947-1948 puterea a fost preluată de comunişti, şi au schimbat programa şcolară, primii care au divorţat de valori, şi s-au dezbrăcat de cinste, au fost mulţi dintre oamenii învăţaţi ai satului şi ai oraşului, cei mai slabi; s-au lăsat corupţi de frică, de ameninţări... N-au avut curajul să-şi apere convingerile decât o parte dintre intelectuali, cei valoroşi; au plătit cu puşcărie pentru asta, s-au jertfit, mulţi au şi murit prin temniţe. În rest comunismul şi-a întins lepra sa asupra celor mai slabi. În şcolile noastre din acele vremuri grele nu au venit alţi învăţători, aduşi de cine ştie unde... Nu! Ci acelaşi învăţător ,care pe trimestru întâi începea fiecare zi de şcoală cu "Tatăl nostru", în trimestrul al doilea când a intrat în clasă a spus copiilor: Azi vom începe ziua cu "Internaţionala"! Şi s-a aşezat conştiincios să-i înveţe marşul... Aceiaşi învăţători care cu o lună înainte vorbeau de semnificaţia icoanei, acum au scos-o de pe perete, au spart-o, au aruncat-o... şi au pus în loc portretele comuniştilor... Ei, care până nu demult spuneau că adorăm pe Dumnezeu, respectăm şi cinstim pe Sfinţi, ne închinăm lui Dumnezeu înaintea icoanei, şi urmăm învăţătura Bisericii noastre... deodată sub teroarea comunistă au întors-o cu 180 de grade. Copiii, acasă, spuneau ce le spunea la şcoală. Până atunci părinţii şi copiii ştiau una, şi deodată la şcoală le spunea alta... Ţăranul, săracul, a fost complet dărâmat. Omul nostru, care nu ştia decât munca, de unde să aibă el timp de citit, a ajuns că se întreba: Măi, dacă acuma învăţătorul la şcoală spune aşa, iar până acuma ne-a spus altceva, când mai spune adevărul? Până acum..., sau ce ne spune de-aici încolo - că nu există Dumnezeu, că Dumnezeu a murit, că Dumnezeu este o înşelăciune a moşierimii, a burgheziei, a clasei exploatatoare, că povestea cu Dumnezeu este o poveste a trecutului,, demodată, perimată... şi tot minciuni din astea... Iar copiii erau suciţi împotriva părinţilor, că-s înapoiaţi părinţii, învechiţi, că-i misticism şi... dă-i batjocură... Şi a ajuns copilul că nu mai ştia ce să mai creadă. De atunci românii au început să trăiască duplicitar, s-au obişnuit aşa, au văzut că reuşesc mai bine cu minciuna, s-a ajuns să se trăiască în minciună şi intoxicarea populaţiei o fac demnitarii şi publiciştii.

Bieţii copii şi ei au fost influenţaţi iar viaţa lor a ajuns artificială, bucuriile lor sunt sărăcite de sens...

Ce? Se compară copilăria pe care am trăit-o eu cu ce trăiesc copiii de azi? Era o viaţă în sângele nostru încât nici o molimă nu se atingea de noi. Nu ne îmbolnăveam aşa uşor şi nici nu luam atâtea medicamente-droguri cum iau copiii de azi. Copilăria - aceasta a fost singura perioadă tihnită din viaţa mea, că după aceea...

Copilăria asta frumoasă şi bogată pe care am trăit-o eu m-a ajutat să îndur multe din încercările puşcăriei... Când văd pârâul ăsta, îmi amintesc de frumuseţea jocurilor noastre, de pofta noastră de viaţă care te ajuta să creşti sănătos sufleteşte, o viaţă simplă, fără artificialităţile şi modernismele de azi. Păi, ce bucurie era pe mine în septembrie, când începea şcoala, era frumuseţe mare, se făcea Te Deum, îi vedeai pe toţi îmbrăcaţi în costum naţional, sau când mergeam duminica şi în sărbători la biserică, ori când prindeam peşte în pârâu, sau când mergeam cu scândura la pescuit pe lacul Bicaz, de le dădeam fiori părinţilor, acasă...

(fragment din cartea: "Părintele Iustin Pârvu şi bogăţia unei vieţi dăruită lui Hristos", scrisă de ieromonahul Teognost)