Lecţia de pian

Acum vreo 4 ani, soţul meu a venit acasă cu ... o pianină!
Mirare, mare bucurie şi vise, căci noi doi nu aveam astfel de indeletniciri, doar ca dorinţe irealizabile, în vârtejul zilelor de astăzi!
Şi a crescut Anastasia şi a venit vremea să ia lecţii de pian. Aşa că acum, ori de câte ori vorbesc la telefon se aud acorduri mai mult sau mai puţin armonioase de pian. Ori de câte ori vin sau plec aud de afară acorduri mai mult sau mai puţin armonioase de pian. Ori de câte ori spăl vasele aud acorduri mai mult sau mai puţin armonioase de pian... Nu, nu mă credeţi de tot.
Asta se întâmplă, e adevărat, deseori şi mă bucură nespusă această stare a lucrurilor. Îmi pare un lucru atât de important, mai ales că la un moment dat, părea că drăguţa noastră fetiţă nu va face o pasiune pentru pian.
Şi, pentru ca bucuria mea să fie deplină, domnul profesor este la rându-i foarte mulţumit de Anastasia şi îşi propune să lucreze cu ea ceva piese chiar un pic mai dificile, ţinând cont că este abia primul ei an de studiu.
Şi, dragii mei, mă uit la ea, o ascult şi nu-mi pot crede urechilor şi inimii câtă bucurie îmi dă cântecul ei, veselia şi bucuria cu care ea cântă, nerăbdarea de a descifra şi a învăţa cât mai repede piesa cea nouă! La început mi-am zis că vom învăţa amândouă odată, eiii, de unde atâta succes? Eu nu aveam nicicum la dispoziţie timpul pe care îl avea ea şi în plus ... nu se compară "bătrâneţea" mea cu tinereţea ei şi deci nici viteza cu care ea prindea din zbor iar eu bâjbâiam continuu. Aşa că m-am liniştit, mă voi bucura de ea, cu ea, pentru şi prin ea.
Nu pot uita, emoţia mea la examenul ei de intrare la Şcoala Populară de Artă. Un examen extrem de uşor, îmi veţi spune şi la fel vă voi spune şi eu acum, dar atunci... Şi tot freamătul meu de la uşă a fost oarecum spulberat din prima clipă la intrare când delicatul domn profesor examinator atunci, îndrumător astăzi, a exclamat încântat de codiţele şi rochiţa Anastasiei. Iar mai apoi când i-a auzit vocea de o tonalitate neaşteptat de joasă pentru o fetiţă cu codiţe a fost de-a dreptul cucerit de ineditul persoanei ei. Aşa că, după testarea de rigoare i-a comunicat, încă de atunci, că pe ea o va lua el în grupa lui.
Atunci n-am înţeles bucuria şi mirarea profesorului dar mai apoi, rememorând cadrele de afară, mi-am dat seama că toate fetiţele prezente acolo erau... în pantaloni. Nu vreau eu să spun mai multe, căci spune totul întâmplarea în sine. Firescul şi "charmul" fetiţelor sunt orice ar fi rochiţele şi fustiţele. Iar un bărbat, artist mai ales învăţat cu frumosul, va şti să aprecieze şi să se "lase cucerit" de prezenţa frumosului în această formă.
Să vă mai spun că acest profesor este o binecuvântare pentru Anastasia pentru modul lui delicat de a fi şi mai ales pentru interminabila răbdare. Am fost de faţă la o lecţie în care, nu ştiu ce era cu fata mea, dar mai mult era pe lângă pian, şi cu toate acestea a dat dovadă de o răbdare mai mare ca a mea, de o stare de stăpânire de sine, mult superioară mie şi asta nu pentru că eram eu de faţă ci pentru că aşa este el. Chiar şi când nu am stat de faţă Anastasia nu s-a plâns niciodată de el, că ar ţipa sau ar lua-o mai dur, aşa cum mai aud pe holuri de pe la alte uşi!
Chiar mi se plângea o prietenă că ai ei copii nu au tragere de inimă deloc spre pian din cauză că profesorul ţipă în continu la ei şi atunci am înţeles mai bine ce binecuvântare pe noi să aibă, cel puţin pentru început un astfel de profesor îndrumător!
Şi pentru că am scris prima postare pe tema pianului am trecut în lista de bloguri o mămică pianistă, Sabina Ulubeanu - Armonii, pe care am descoperit-o la Irina - Dulce casă. Este iată o altă lume care ni se deschide, eu una sufăr enorm înăuntrul meu pentru "educaţia tehnicistă" pe care ne-au dat-o vremurile copilăriei noastre comuniste. Admir de aceea sincer pe cei din generaţia mea sau mai tineri care au urmat drumul artei şi mai ales când e vorba de formele clasice de artă şi nu neapărat cele foarte moderne, pe care de multe ori, recunosc, nu le pot gusta sufleteşte.
Şi v-am scris toate acestea, pentru că n-am avut somn, aşa mi-a făcut bebeluşul acesta din primele luni, dacă mă trezeam la un moment dat în noapte îmi sărea somnul. Apropo, vreo 3 ecografii ne anunţă încă ... un băiat! Doamne ajută!

E vremea...?!

Sâmbătă, duminică, luni... trei zile minunate!

M-am întors dintr-o minunată şi densă călătorie. Veţi spune poate, ca mulţi dintre prieteni, ai călătorit, în situaţia ta? Eşti inconştientă! Ei bine nu, sunt conştientă că trebuie să fim activi, să ne îmbogăţim sufletul prin tot ceea ce viaţa ne pune la dispoziţie.

Aşa că, am fost sâmbătă la Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român. Trebuia să merg, nu puteam să nu merg, mai ales că la Suceava, în ultima vreme, n-am prea avut ocazia să respir un aer tare de "înălţimi"! Şi acolo, m-am "desfătat" în atmosfera dinamică, tânără şi foarte vie a întâlnirii. Uitasem cum este să stai într-o sală plină de oameni vii, fremătând de idealuri frumoase şi dureroase. Uitasem, cum este să urmăreşti o curgere verbală în ritm de cascadă ameţitoare, să simţi în fiecare colţ al sălii minţi inteligente şi curate aflate la vârsta ta, dornice de rodire. Mă gândeam acolo, a venit vremea! E vremea noastră!!? Atâta zbucium, atâta frumuseţe risipită, atâţia ani de acumulări, de suferinţe, de înfrângeri. E vremea noastră? Oare, Doamne, ne-ai chemat să-Ţi fim? Noi doar întru Tine suntem cu adevărat, de aceea mă-ntrebam cu mare emoţie: E vremea...?!

Despre Forul Ortodox Român înfiinţat, acolo şi atunci, vom mai vorbi, căci abia acum începem să vorbim de el şi cu el.

Mai apoi, duminică, am fost la Aiud, cutremurător loc pentru conştiinţele cele adormite sau doar amorţite! O Sfântă Liturghie într-un Loc Sfânt şi într-un Timp Sfânt! Memoria Sf. Apostol Andrei, întemeietorul credinţei române, împreună cu memoria martirilor şi mărturisitorilor, apărătorii şi păstrătorii credinţei române. Ceva ce mintea nu poate descrie căci aici doar sufletul poate sta mărturie.

Şi poate pentru actualizarea acestor semnificaţii, pentru materializarea lor, pentru întruparea lor o Taină a Sfântului Botez săvârşită acolo, ca un îndemn spre "o naştere din nou" a noastră a tuturor! Crezul rostit ca naş, ce îndemn la smerenie, căci acolo alţii, ceilalţi, EI, l-au rostit cu sângele lor. Şi mulţimea de tineri participanţi la taină, martori şi ei ai acelei noi naşteri, împovăraţi sau mai bine zis, înaripaţi spre un rost nou al fiecăruia. Să te mântuieşti micuţă Ecaterina şi tot aşa să stăm cu toţii în Altarul cel de Sus!

Iar luni, în oraşul studenţiei celei de-a doua, Cluj Napoca. Întotdeauna mi-a plăcut acest oraş, mereu îl caut cu bucurie, e ceva unic în relaţia mea cu el, sunt amintirile cele frumoase, sunt cărămizile puse la edificiul sufletului meu acolo. L-am revăzut, deci, cu drag. Am mers din nou la Cofetăria Carpaţi, vis-a-vis de statuia lui Matei Corvin, aflată acum în restaurare. Acolo mergeam să ronţăim un covrig, să bem un suc şi mai ales să schimbăm gânduri din bune în mai bune, noi cei de la a doua facultate, "bătrânii". Mergeam atunci colegi, azi am merge mulţi dintre noi soţi, căci aşa a rânduit Dumnezeu că s-au format vreo 4 familii atunci. Şi tot ca atunci, cu aproape ultimii bani, restul de la biletele de drum, am mers să bem o cafea de astă dată, eu cu soţul şi cu finul Andrei în atmosfera zilei de 1 Decembrie. Ne-am plimbat până târziu în oraş, neuitând să revedem câţiva prieteni din generaţia de care pomeneam pe la început.

Şi ne-am întors acasă.

Vă spunem tuturor, nu vă opriţi nicicând cu gânduri, cu presupuneri, cu temeri din a porni la o mică aventură, o "nebunie" pentru ceilalţi, o necesitate pentru sufletul vostru. Lăsaţi-vă chemaţi şi ascultaţi chemarea, chiar şi în cele mai aparent nepotrivite momente, către locurile şi momentele de reîncărcare spirituală. Preţul au fost trei nopţi dormite în tren, căci banii niciodată nu au demnitatea de a cântări astfel de momente, trei nopţi pentru trei zile.

Dai deci întunericul pe lumină! Minunat schimb! Vă îndemn faceţi acest schimb ori de câte ori aveţi ocazia, gândiţi cu sufletul!

Vă îmbrăţişez cu lumină şi căldură...

De data asta despre vaccinuri în general

De pe site-ul NU VACCINURILOR am citit un foarte lung articol, în mai multe episoade, intitulat Fabrica de sclavi. Este extrem de interesant şi important de ştiut măcar esenţa articolului. De aceea m-am gândit să extrag ce am considerat mai important şi totodată mai uşor de înţeles şi de urmărit.
Şi pentru că despre vaccinul Gardasil se tot vorbeşte azi, am mers cu gândul mai departe, întrebându-mă ce este în general cu vaccinurile? Nu mai pot avea încredere în nici unul şi ca atare trebuie să ştiu cât mai multe despre această problemă. Consider că acest articol m-a edificat asupra chestiunii în cauză, într-atât de mult şi de bine că sunt deja în tabăra anti-vaccinare totală.

Vaccinuri contaminate
Plătim pentru propria moarte: vaccinurile care îmbogăţesc companiile producătoare pot să ne ucidă.
Victimele epidemiilor din ultimele decenii au depăşit numărul victimelor celui de-al doilea război mondial.
În spatele mediatizării deşănţate a vaccinurilor se ascunde un adevăr înspăimântător: niciunul dintre vaccinurile existente la ora actuală, pentru niciuna dintre boli, nu este cu adevărat eficient. Nu s-a demonstrat ştiinţific eficienţa vaccinurilor, ci din contră, s-a demonstrat că ele sunt foarte periculoase, transmiţând un număr mare de virusuri şi generând veritabile epidemii. În plus, substanţele care fac parte din vaccinuri, precum mercurul şi aluminiul, pot produce autism, Alzheimer, cancer, etc. Prin vaccinare, suntem păcăliţi să plătim bani grei şi să îi îmbogăţim chiar pe cei care încearcă astfel să ne ucidă.
Cunoaştem cu toţii teoriile vehiculate în ultimii ani, privitor la existenţa unui număr “prea mare” de oameni pe planetă şi la aşa-zisa insuficienţă a resurselor planetare. Am remarcat cu toţii numărul din ce în ce mai mare de cataclisme mai mult sau mai puţin naturale care au loc în diferite părţi ale lumii. Ar trebui să aruncăm o privire şi asupra unui subiect mai puţin mediatizat – diferitele epidemii ale căror victime, în ultimele decenii, depăşesc numărul celor din al doilea război mondial.
Aerosoli şi ţânţari, mijloace eficiente pentru infectarea cu virusuri
“Îngrijorarea” anumitor grupări influente internaţionale privind suprapopularea planetei şi diminuarea resurselor naturale au dus la conceperea şi aplicarea unor “măsuri”. Acestea sunt veritabile planuri criminale de reducere a populaţiei planetare la 1 miliard de oameni. Aerosolii, ţânţarii şi vaccinurile sunt pricipalele modalităţi “de luptă” fără oponenţi ale guvernelor cu suprapopularea planetei.
În 1946, viitorul “rege” al produselor farmaceutice, George Merck, a raportat secretarului de război al SUA că a reuşit să transforme în armă biologică toxina extrasă din bacteria Brucella şi să o izoleze într-o formă cristalină indestructibilă, utilizând doar fragmente de ADN. În timpul războiului coreean s-au pulverizat în aer astfel de cristale asupra populaţiei chineze şi coreene. Din acest motiv mulţi veterani din acel război au dezvoltat ulterior scleroza multiplă.
Armata a recunoscut că boala era în corelaţie cu Brucella şi a plătit veteranilor compensaţii. Deşi particulele de Brucella pot ramâne inactive în organism timp de mai multe decenii, acestea pot fi reactivate de vaccinuri. Pentru soldaţii americani vaccinurile au devenit obligatorii din 1911. Pe lânga scleroza multiplă, această bacterie a mai fost asociată cu o varietate de alte boli, incluzând: SIDA, cancerul, diabetul, boala Parkinson, boala Alzheimer şi artrita. În anul 2000, dr. Charles Engel de la Institutul National pentru Sănătate, SUA, a declarat că particulele de Brucella erau probabil răspunzătoare de sindromul oboselii cronice şi de fibromialgie.
În plus faţă de aerosoli, ţânţarii au fost îndelung testaţi ca şi agenţi de dispersie a diferiţilor patogeni. În 1950, Laboratorul de parazitologie Dominion din Belleville, Canada, creştea 100 de milioane de ţânţari pe lună. Au fost apoi trimişi la Universitatea Queens, în Kingston, unde au fost infectaţi cu particulele cristaline infectante.
O epidemie de proporţii de oboseală cronică a fost raportată în 1957 în Punta Gorda, Florida. În săptămâna premergătoare, un influx masiv de ţânţari a fost observat în zona respectivă. Institutul Naţional pentru Sănătate a declarat că 450 de persoane s-au îmbolnăvit de oboseală cronică în decurs de o lună. Multe astfel de teste au fost realizate pe populaţia civilă în ultimii 50 de ani.
După 11 septembrie 2001, toate aeroporturile SUA au trecut sub control militar. Există un proiect denumit “Frunza de trifoi”, care utilizează transportoare aeriene domestice echipate cu cisterne speciale care pulverizează asupra populaţiei civile diferite substanţe chimice.

Vaccinurile sunt metoda cea mai simplă de a îmbolnăvi populaţia
Pentru a trece de bariera de vigilenţă a oricărui om obişnuit, cea mai simplă modalitate care este utilizată şi care chiar ne face co-părtaşi la propria distrugere este aşa-zisa luptă împotriva îmbolnăvirilor, prin… vaccinuri.
Vaccinurile sunt o sursă extraordinară de profit care nu comportă nici un risc pentru companiile farmaceutice, mai ales de când reacţiile adverse post-vaccinale sunt recompensate de guvern – în cazul SUA. Ţinând cont şi de faptul că doar 10% din aceste reacţii adverse sunt raportate, această afacere – vaccinarea – ajunge să fie extrem de uşor de întreţinut şi promovat.
Prin acest mod pervers de manipulare, putem spune că noi ajungem să plătim pentru propria moarte şi să-i facem astfel să se îmbogăţească pe aceşti criminali, în plus faţă de reducerea populaţiei pe care ei o preconizează.
Influenta grupare Clubul de la Roma susţinea într-un material scris că populaţia planetei este prea numeroasă şi este necesară reducerea acesteia cu 90%. În mod evident, prin războaie şi epidemii (HIV, Ebola, Marburg, probabil West Nile şi SARS), se poate ajunge la îndeplinirea acestui deziderat. Alte grupări elitiste (Comisia Trilaterala, grupul Bilderberg) au exprimat acelaşi punct de vedere în legătură cu suprapopularea planetei.
Asadar, vaccinurile nu sunt numai o sursă de venit, ci şi o foarte bună modalitate de fragilizare a sănătăţii populaţiei şi chiar de reducere a numărului acesteia, dupa cum se va observa din aspectele expuse în continuare.

Virusul HIV a fost răspândit prin vaccinare
Dr. Robert Strecker susţine că Departamentul Apărării (DOD – Department of Defense) a dat 10 milioane USD în 1969 pentru a fi creat virusul imunodeficienţei umane (HIV) care să fie folosit pentru reducerea populaţiei de culoare. Prin utilizarea Actului de Libertate a Informaţiei, dr. Strecker a putut afla faptul că DOD a obţinut fonduri de la Congresul SUA pentru a realiza studii asupra agenţilor care distrug sistemul imunitar, pentru crearea de arme biologice.
În luna mai a anului 1987, publicaţia Times, din Londra, raporta pe prima pagină că vaccinul antivariolic administrat în 1977 de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, a indus SIDA. 100 de milioane de oameni din Africa erau supuşi acestui risc. Zonele cu numărul cel mai mare de astfel de vaccinări prezentau cele mai mari densităţi de cazuri SIDA. Virusologul Robert Gallo era citat în acest articol, spunând că “cercetătorii în domeniul SIDA nu vor spune nimic despre aceasta, deoarece sunt plătiţi şi pentru ca să tacă”.
De asemenea, odată cu vaccinarea antivariolică din Africa a avut loc şi o vaccinare anti-hepatită B la homosexualii din New York, San Francisco, Los Angeles, St.Louis, Houston şi Chicago în 1978 şi 1979. Studiile epidemiologice din SUA au arătat că aceste 6 oraşe au cea mai mare incidenţă de SIDA, complex asociat SIDA (ARC – AIDS related comlex), şi decese de cauza HIV, în comparaţie cu celelalte oraşe americane.
În 1992 directorul OMS, David Heymann, a afirmat că “originea SIDA nu mai are importanţă pentru ştiinţă în prezent”. Aspect extrem de relevant pentru intenţia de muşamalizare a acestei “afaceri”.
Guvernul experimentează pe populaţie
În comunitatea ştiinţifică există o tendinţă ca iniţial să se ignore şi apoi să se ridiculizeze părerile care sunt contrare a ceea ce se doreste să se creadă şi să se impuna ca fiind adevărat (oare numai în comunitatea ştiinţifică?, n.n.). Dar câţiva doctori şi oameni din personalul medical şi-au expus părerile, uneori chiar unui public surd şi a mass-mediei indiferente. Dr. Alan Cantwell care reprezentă această minoritate, afirmă: “Guvernul experimentează în secret pe populaţie? Bineînţeles că da. Aceasta nu este o fantezie paranoidă.
Există dovezi care arată ca SIDA este o boală “fabricată” de om, prin producerea unui virus prin inginerie genetică”. Cei care au ridicat vocea şi au avertizat despre ceea ce se petrece nu au scăpat fără urmări. Chiar dacă ocupau poziţii prestigioase, au fost eliminaţi sau ameninţaţi fizic şi profesional; laboratoarele lor au fost vandalizate, probele distruse, corespondenţa interceptată şi convorbirile telefonice înregistrate.

PERICOLUL VACCINĂRII
În fiecare săptămână, milioane de copii sunt OTRĂVIŢI, iar câtorva mii le este fatal şi tu poţi rămâne inconştient şi să permiţi ca propriul tău copil să primească peste 40 de doze din combinaţii de(1):
Formaldehidă, mercur(2) şi compoziţii de aluminiu,
Fenol (acid carbolic), borax, metanol, coloranţi,
Acetonă (solvent, decapant), dezinfectant, glicerină,
Anticongelant, MSG şi mai multe alte otrăvuri în plus cu atât mai toxice cu cât sunt injectate. Ţesuturi ale organelor de animal şi sânge (maimuţă, vacă, porc, oaie, câine, etc),
Viruşi din animale contaminate(3) (SV40, care cauzează cancer la om),
Celule de fetus uman avortat, proteine străine cu moleculă mare,
Viruşi umani mutanţi (extrem de virulenţi)(4) în doze mari, endotoxine bacteriene, antibiotice, bacterii,
Fungi modificaţi genetic, latex, şi ADN animal, bacterian şi viral, care, atunci când este injectat poate fi încorporat în interiorul ADN-ului uman.

Ce rău au produs aceste otrăvuri?
Datele statistice publicate arată că probabil copilul dumneavoastră va dezvolta(5):
– Encefalită sau meningită. Semnele sunt: iritabilitate, geamăt ascuţit şi intens, plânset care nu se opreşte, insomnie şi convulsii. Afectări ale creierului pot fi de la foarte uşoare (uşoară scădere a IQ), până la foarte severe,
– Infecţii grave date de componentele germenilor din vaccin, sau de bacterii în mod normal dăunătoare, deja prezente în corp. Ex. meningita meningococică,
– Răceli recurente, rinoree, amigdalite, infecţii respiratorii, ale urechilor sau alte infecţii,
– Alergii, astm, eczeme, febra fânului,
– Afecţiuni intestinale, boala celiacă,
– Autism, ADD, dislexie şi alte probleme de vorbire, învăţare sau de adaptare la mediu,
– Orbire, surzenie,
– Paralizii, poliomielită provocată (astăzi poliomielita a primit frecvent denumiri ca “meningită virală”, “paralizie cerebrală” sau alte nume),
– Epilepsie sau alte probleme neurologice, boli mentale, anorexie,
– Boli autoimune cum sunt lupusul, diabetul, artrita sau scleroza multipla,
– Afectări ale organelor şi ale funcţiilor lor, afecţiuni ale sistemului limfatic sau a altor sisteme,
– Leucemia sau alte forme de cancer (care pot apare mulţi ani mai târziu),
– Sindromul de oboseală cronică, dezechilibre ale compoziţiei sângelui, anemie,
– Distrugerea imunităţii transplacentare (având implicaţii mari mai târziu),
– Alterări genetice, infertilitate, slăbiciune sau defecte în transmiterea genelor la urmaşi sau alte semne ale unui sistem imunitar deficitar sau bolnav.
Ca şi oricare altă injecţie cu o substanţă străină(6), vaccinurile sensibilizează organismul pentru germeni (anafilaxie)(6). Deci contrar învăţăturii formale cum că vaccinurile protejează, acestea cresc susceptibilitatea pentru orice boală sau condiţie patologică. Astfel boli ca pojarul, tusea convulsivă şi alte boli ale copilăriei sunt dezvoltate în forme noi, mai grave, atipice, care pot apărea numai la cei vaccinaţi(6), afectând organele vitale.
Anticorpii produşi de vaccinuri nu duc la imunitate(7). Dezvoltarea imunităţii necesită procese care nu pot fi activate la comandă sau produse la nivele exterioare corpului prin intermediul injecţiilor.
De ce bolile copilăriei se produc la copilul mic?
Nou născuţii sunt protejaţi de imunitatea transplacentară pentru primii 1-2 ani de viaţă până sistemul lor imunitar se maturizează. Aceasta este acum distrusă de vaccinuri administrate mamei sau copilului.

De ce vaccinarea continuă?
Întreprinderi puternice finanţează educaţia medicală şi cercetarea şi se bucură de sprijinul guvernelor, al mass-media şi al multor alte organizaţii.

Pot fi reversibile efectele vaccinurilor?
Adesea pot fi, într-o oarecare măsură.

Ce îl va proteja cu adevărat pe copilul tău?
Copilul dumneavoastră s-a născut cu calităţile unui sistem imunitar complet dezvoltat. El necesită doar un ajutor(8) şi o bună interferenţă cu mediul, iar acestea implică:

NU: Substanţe dăunătoare (ex: vaccine şi alte medicamente), ideal este ca nici părinţilor să nu li se administreze acestea.

DA: din abundenţă :
apă curată şi alimente sănătoase;
ideal pentru sugari este laptele de sân, în plus, o cantitate suficientă de fructe şi legume proaspete.

Odihnă, somn şi exerciţiu.
Aer proaspăt si soare.
Un mediu familial sigur şi iubitor care favorizează o atitudine mentală pozitivă.

Aceasta este simpla reţetă găsită de părinţii care nu şi-au vaccinat copiii, observând sănătatea vibrantă şi vioiciunea lor. La copiii sănătoşi infecţiile trec cu uşurinţă sau sunt rareori întâlnite. Poliomielita nu a fost o problemă până în 1887, curând dupa începerea vaccinării în masă (iniţial pentru variolă), care a provocat-o. Tratate corect, bolile copilăriei(9) trebuie privite ca o experienţă benefică. Ele aduc informaţie pentru organizarea şi maturizarea sistemului imunitar, protejându-l astfel împotriva astmului, cancerului sau a altor boli grave(10). Pojarul este de altfel cunoscut ca fiind folosit pentru tratarea sindromului nefrotic şi s-a observat că produce salturi în învăţare(11).

Accesul şcolarului şi preşcolarului la îngrijire şi învăţare(12)
În Australia vaccinarea nu este obligatorie şi înscrierea la şcoli şi în alte sisteme de îngrijire a copilului nu poate fi legal refuzată pe baza statutului vaccinal. Părinţii care semnează un formular de împotrivire conştientă primesc servicii medicale complete pentru copii lor.

De dragul copilului tău, înzestrează-te cu deplina cunoaştere şi întelegere astfel ca tu să poţi acţiona în adevăr, nu cu frică sau obligaţie.
Multe cărţi şi casete video sunt disponibile. Puteţi întreba despre administrarea vitaminei K la naştere, este ea într-adevăr sigură şi necesară ?
Vă rugăm transmiteţi aceste informaţii mai departe.
Puteţi salva o viaţă.

Note şi bibliografie selectivă:
1. Nu toate otrăvurile sunt în doze periculoase. Concentraţiile variază dar ating 0.5% pentru unele substanţe.
2. În ciuda revendicărilor care susţin contrariul, evidenţa indică faptul că mercurul este prezent în toate vaccinurile.
3. Viruşii ”Ucişi” sau ”Inactivaţi” se cunoaşte că se pot reactiva după ce au fost injectaţi. Vezi şi 4.
4. Parţial şi datorită acestei scurcircuitări a apărării, simptomele normale ale bolilor nu apar de obicei.
5. Riscul aproximativ: astm 54, ADD 1/10, autism 1/100, moarte subită 1/500.
6. Mosby’s Medical, Nursing and Allied Health Dictionary (Missouri, 2000).
7. Aceasta este de mult stabilit prin cercetări medicale. Întrebaţi-vă singuri: este bine să fii HIV-pozitiv?
8. Cu suficient suport pentru sistemul imun oamenii pot să-şi revină chiar şi din şocul sindromului de imunodeficienţă dobândită – SIDA.
9. Boli infecţioase ca pojarul, rubeola, oreionul, tusea convulsivă şi vărsatul de vânt.
10. Lancet 1985/1996/1999, Cancer 1966, Am J Epidemiology 2001, Pediatr Infect Dis J1996.
11. Chiar originea numelui – “pojar” înseamnă în Sanscrită “vizitat de o zeiţă”
12. Pentru alte ţări vizitaţi web site-ul. Chiar cu “obligativitatea” vaccinării scutirea este posibilă.

Continuare

Vreţi să ştiţi ce-a mai urmat?

Prietena mea a fost ieri chemată la director. Precizez că acesta îşi dăduse acordul verbal pentru ceea ce intenţiona să facă d-na profesoară în şcoală pentru informarea elevilor ei. Aşa că, ieri în biroul directorial a început să o muştruluiască reproşându-i acesteia că "i-a adus presa în şcoală" cu acţiunile ei şi că n-are decât "să suporte consecinţele"! Imaginea m-a dus cu gândul la "acţiunile" în seminar ale părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, păstrând evident proporţiile, care deşi avea susţineri verbale n-a avut susţinători. Şi totuşi, într-un astfel de context, soluţia este cea a părintelui Calciu. Este soluţia pentru fiecare dintre noi. I-am spus prietenei mele că nu i se poate întâmpla nimic pentru că ţara este plină de "astfel de acţiuni" şi că nu pot pedepsi o ţară întreagă pentru curajul afirmării libertăţii de opinie.

Între timp am aflat că se pregătesc pliante de către Arhiepiscopie şi prin parohii se va riposta la această înşelăciune "legală", guvernamentală.

Citeam într-un articol despre Gardasil că, printre altele, conţine o anumită cantitate de aluminiu ca excipient (că toate vaccinurile dealtfel, am aflat ulterior, conţin tot felul de excipienţi "grozavi" pentru sănătatea omului) şi în cele 3 doze de vaccin se acumulează în organism o cantitate de peste 650 mcg de aluminiu, care nu se poate elimina, şi va sta bine mersi în celule, de regulă în cele nervoase, până când se vor hotări să declanşeze un Alzheimer!!! Deci, vaccinăm fetele la 9 ani pentru ca până la 40 să aibă "şansa" de a face o boală de bătrâneţe, specifică astăzi vârstelor de 60,70, 80 de ani. Bună treabă, luată chiar şi doar cu atâta efect! Nemaivorbind că boala Alzheimer este şi ea mai la modă acum în vremurile recente, căci pe vremurile antevaccinărilor nu prea auzea nimeni de ea.

Mă tot gândeam apoi, derulând în minte firul evenimentelor, că tare bine le-a căzut ăstora campania de analize gratuite făcute de întreaga populaţie. Îmi aminteam raportul ministrului Sanătăţii în urma încheierii campaniei şi într-adevăr declarase că ţara noastră are o populaţie cu un înalt risc şi chiar incidenţă a bolilor: cardiovasculare, diabet ş.a. dar nu am auzit atunci să fi pomenit de cancerul de col uterin. Mai apoi au lansat bomba despre acest cancer şi ritmul lui exponenţial de răspândire, pentru a-şi justifica acţiunile de "salvare"! No comment

Bătălia pentru viaţă

Ce greu este să spui în marile momente de încercare: "Slavă lui Dumnezeu pentru toate!".
În ziua de Sfântul Nectarie, duminică, familia noastră a experiat în parohie, cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: "Dacă pe Mine M-au prigonit şi pe voi vă vor prigoni" şi cele ale Fericirilor: "Fericiţi, cei prigoniţi pentru dreptate..." şi multe altele pe care le regăsim oriunde în literatura ortodoxă. Nu vreau să fie de laudă toate acestea, mai ales că n-am putut purta greutatea până la capăt. Căci peste 2 zile am ajuns la spital, speriată mai ales pentru puiul mic din burtică! Dar, Slavă Domnului, el era bine doar eu eram într-o stare foarte avansată de anemie. Şi peste încă 2 zile a venit, la spital pentru mine, vestea că tata socru a plecat spre cele veşnice. Aşa că a urmat o perioadă cu activităţi specifice dar mai ales cu meditaţii personale şi nu numai.
Ne-au întărit foarte mult adevăraţii prieteni, şi aceştia sunt numai în sânul Bisericii. Ei au înţeles bătălia şi au ales să ne stea alături, fiecare în modul lui şi le mulţumim tuturor pentru ajutorul şi susţinerea arătate!

Astăzi m-a sunat o bună prietenă, cu care aseară "plângeam" începerea Campaniei de vaccinare "împotriva" cancerului de col uterin la fetiţele de 9 ani, ca să-mi povestească ce i s-a întâmplat. Şi pentru că este un fapt pe care îl consider foarte important vreau să vi-l redau aici. Este profesoară la un liceu şi gândind că trebuie să facă ceva în legătură cu această campanie s-a hotărât ca, la ora de dirigenţie, să le vorbească elevilor săi despre acest nenorocit de vaccin. Ei bine, dragilor, peste câteva ore s-a trezit sunată de la presă de o voce "suavă şi hotărâtă", voce care a întrebat-o dacă organizează o campanie anti-vaccinare?! Respectiva prietenă i-a răspuns că nu face nici o campanie doar îşi informează elevii, în calitate de dirigintă, asupra riscurilor pe care le presupune acest vaccin. Evident că a fost întrebată şi de bazele pe care îşi argumentează atitudinea şi aici n-a avut nici o dificultate în a cita surse care au publicat, chiar dacă doar pe Internet, articole sau studii, române sau străine. Discuţia a fost mai consistentă eu vă mai spun doar că a rămas s-o mai sune şi mâine vocea suavă spre a-şi completa declaraţiile.
Vi se pare că seamănă a ceva cunoscut din istoria noastră mai mult sau mai puţin recentă? Eu am rămas interzisă ca reacţie. Ce urmăresc ei prin telefonul dat? Intimidare, susţinere, dezarmare, simplă informare, toate acestea sau nimic din acestea? Şi vă întreb care sunt mijloacele de a acţiona dincolo de spaţiul virtual, căci totuşi la Internet foarte puţini părinţi de fetiţe de 9 ani au acces. Mă refer, în mod special la cei din mediul rural, dar nu ruralul nostru de ex. aflat la 4 km de oraş, ci la cei curaţi cu inima aflaţi la zeci de km de cel mai apropiat oraş?
Astăzi am fost la ora de religie din sat şi mă uitam la singura fetiţă de clasa a 4a din şcoala noastră mică. O fetiţă atât de cuminte şi nevinovată! Şi prin ea vedeam miile de fetiţe din satele noastre. Dacă deja unele fete la clasa a 6-7a îşi pierd candoarea copilăriei, prin însăşi comportamentul lor, totuşi, la clasa a 4a fetiţele sunt încă curate şi nu mă refer, când spun toate acestea, sub nici o formă la virginitate ci doar la inocenţă.
Cineva mai spera că prin puterea lui Dumnezeu s-ar putea ca acest vaccin să nu-şi facă efectul. Da, este foarte adevărat, dar oare nu cerem prea mult de la Dumnezeu? Vrem minuni atât de palpabile şi noi ce oferim în dar? Singura atitudine care mă întăreşte este cea a lui Dan Puric, sau cum îi spunem noi "naşul Dan" căci el ni l-a botezat pe Simeon, care s-a curăţat deplin de temeri, frustrări, etichete şi spune lucrurilor pe nume oriunde, oricui şi oricând. Vă ofer chiar, preluat de pe blogul lui Claudiu Târziu o mică-mică secvenţă cu el de la târgul de carte Gaudeamus la lansarea cărţii "A treia forţă - România profundă" http://www.youtube.com/watch?v=wyiygt9ongI .
Să nu uit un lucru extrem de important. O maică venită de la mănăstirea Petru Vodă prin Suceava ne-a mărturisit că pr. Iustin Pârvu a spus despre fetele ce vor fi vaccinate acum că... vor muri!!! Nu ştiu sunt zvonuri, basme, înflorituri dar m-am îngrozit şi am zis să public şi această afirmaţie!?
Cert este că nu trebuie să tăcem deloc, să strigăm în gura mare şi la urechile tuturor cunoscuţilor şi mai puţin cunoscuţilor noştri că GARDASIL înseamnă MOARTE. Şi în mod sigur înseamnă moartea neamului nostru românesc! Să nu fie! Amin.

Acatist Valeriu Gafencu

Fratele nostru, mărturisitorul Valeriu Gafencu, vibrează în sufletele noastre de aproape 60 de ani, de când el a fost martirizat pentru Hristos şi s-a arătat cu adevărat unul din apărătorii şi mărturisitorii vieţii noastre creştine strămoşeşti.
M-aş bucura ca acest imn acatist, închinat martirului nostru Valeriu Gafencu, să fie pe buzele şi în inimile tuturor românilor care vor să-şi dea viaţa pentru Hristos şi aproapele lor.
Domnul să vă primească rugăciunea şi să vi-l trimită pe acest mărturisitor al Ortodoxiei româneşti ocrotitor neadormit în faţa ispitelor acestui veac.

(Părintele Justin Pârvu – Revista Atitudini, nr. 3∕2008)

ACATISTUL NOULUI MUCENIC
VALERIU GAFENCU,
SFÂNTUL ÎNCHISORILOR

Condacul 1:
Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei a strălucit, luminând ca o candelă din care s-au aprins mănunchiuri de lumânări în întunericul temniţelor, veniţi, iubitorilor de nevoinţe, să îl cinstim ca pe un dascăl al jertfelniciei, al răbdării şi al iubirii aducătoare de roadă, şi să îi cântăm: Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Icosul 1:
A ajuns până la noi propovăduirea ta, alesule mărturisitor: „Vă cheamă Domnul slavei la lumină, vă cheamă mucenicii-n veşnicii; fortificaţi Biserica creştină cu pietre vii, zidite-n temelii.” Şi vrând a urma îndemnului tău, ne rugăm ţie să fii grabnic apărător al nostru, ca să îţi putem cânta într-un glas:
Bucură-te, cunună a Bisericii şi comoară a neamului românesc;
Bucură-te, că eşti bucurie a credincioşilor şi dar dumnezeiesc;
Bucură-te, nou apostol care în temniţe ai propovăduit dreapta credinţă;
Bucură-te, că harismele tale le-ai ascuns sub veşmânt de umilinţă;
Bucură-te, rudenie a mucenicilor din primele veacuri creştine;
Bucură-te, că pământul Basarabiei se slăveşte prin tine;
Bucură-te, că din anii copilăriei ai stat sub cereasca binecuvântare;
Bucură-te, că spre slujirea Domnului şi a aproapelui ai avut chemare;
Bucură-te, că tinereţea ta a fost pecetluită de feciorie şi jertfelnicie;
Bucură-te, că luptându-te cu ispitele ai fost iubitor de curăţie;
Bucură-te, că din curajul tatălui tău ai învăţat să stai tare în necazuri;
Bucură-te, că nu te-ai temut nici de moarte, nici de chinuri;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 2-lea:
Având mare cinstire faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, nu te-ai sfiit a spune altora: „Maica Domnului îmi împlineşte rugăciunile”, pentru a spori în ei nădejdea în ocrotirea sa cerească. Iar ea, arătându-ţi-se în temniţă în chip minunat, a răspuns evlaviei tale, zicându-ţi: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Pentru aceasta noi, văzând cum Dumnezeu a rânduit să fii întărit pentru a-ţi duce crucea fără cârtire, Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Ai văzut-o pe Preacurata Fecioară, nădejdea celor deznădăjduiţi şi bucuria celor întristaţi, dând mărturie că Hristos a sfinţit închisoarea în care ai pătimit pentru El, împreună cu alţi mucenici, mireni, monahi sau preoţi, pentru ca din jertfa voastră să ia pildă cei de acum şi cei ce vor veni după noi. Cuvintele ei sfinte alungă de la noi orice îndoială în sfinţenia ta, şi pentru aceasta te lăudăm aşa:
Bucură-te, că fiind ocrotit de Maica Domnului temniţa în chilie o ai schimbat;
Bucură-te, a jertfelniciei mireasmă pe care Dumnezeu în lume o a împrăştiat;
Bucură-te, tânăr care ai căutat iubirea cea netrecătoare;
Bucură-te, că virtuţile tale străluceau în faţa celorlalţi ca un soare;
Bucură-te, că Preacurata Fecioară pe calea curăţiei te-a călăuzit;
Bucură-te, că sub sfântul ei acoperământ viaţă cuvioasă ai trăit;
Bucură-te, încredinţarea celor ce aleg calea fecioriei;
Bucură-te, mlădiţă a smereniei şi floare a bucuriei;
Bucură-te, că i-ai cinstit pe sfinţi şi în soborul lor ai intrat;
Bucură-te, chivot peste care Duhul Sfânt S-a revărsat;
Bucură-te, că plângându-ţi păcatele ai cunoscut al umilinţei fior;
Bucură-te, că flacăra inimii tale a fost aprinsă de cerescul dor;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 3-lea:
Învăţător înţelept te-ai arătat, zicând că „orice bucurie adevărată se câştigă cu preţ de jertfă; orice cetate se cucereşte cu bărbăţie, cu credinţă, cu îndrăzneală, cu încredere în misiunea dată de Dumnezeu şi mai ales cu rugăciune.” Pentru care noi, hrănindu-ne cu învăţăturile tale, Îi cântăm lui Dumnezeu, Celui ce te-a înţelepţit: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Filă de Filocalie scrisă cu sânge şi dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus ai fost, mucenice, arătându-te urmaş tainic al marilor Părinţi din vechime. Ai aflat pacea inimii şi i-ai încurajat şi pe alţii să o caute, zicând: „în luptă cu puterile întunericului, cu gândul la Dumnezeu, mi-am găsit pacea în rugăciune”. Iar noi, vrând să mergem pe drumul pe care ai mers şi tu, îţi zicem:
Bucură-te, că prin rugăciunea lui Iisus inima ta a devenit altar;
Bucură-te, că rugându-te neîncetat sufletul tău s-a umplut de har;
Bucură-te, că rugându-te Sfântului Arhanghel Mihail înger în trup ai devenit;
Bucură-te, că de frumuseţile Împărăţiei cerurilor sufletul tău a fost rănit;
Bucură-te, binecuvântare pentru cei împreună-pătimitori cu tine;
Bucură-te, pururea îndemnătorule spre facerea de bine;
Bucură-te, rugătorule pentru cei ce vroiau să se mântuiască;
Bucură-te, că de râvna nemăsurată îi sfătuiai să se ferească;
Bucură-te, că cei ce te cinstesc se minunează de vieţuirea ta;
Bucură-te, că împreună cu cetele îngereşti încep a te lăuda;
Bucură-te, rug aprins de Dumnezeul cel viu în pustia temniţei;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale scăpăm de patima desfrâului şi a mâniei;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 4-lea:
Pentru nevoinţele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru s-au bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i-ai proorocit: „va veni un moment în viaţa ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”, iar la împlinirea cuvintelor tale el I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
Zăcând pe patul de suferinţă, în noaptea Sfintelor Paşti, ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au înţeles măsura sporirii tale, că lanţurile şi zidurile temniţei nu puteau închide sufletul tău curat. Şi pentru aceasta te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că Duhul Sfânt în inima ta s-a sălăşluit;
Bucură-te, că Dumnezeu de mari daruri te-a învrednicit;
Bucură-te, că multe din cele viitoare dinainte le-ai cunoscut;
Bucură-te, că ziua trecerii tale la Domnul mai înainte o ai ştiut;
Bucură-te, că cel căruia i-ai destăinuit această taină de sporirea ta s-a încredinţat;
Bucură-te, că la împlinirea proorocirii mărturie despre sfinţenia ta a dat;
Bucură-te, că vestea despre harismele tale în temniţă s-a răspândit;
Bucură-te, că fugind de patima mândriei talanţii primiţi de sus i-ai înmulţit;
Bucură-te, că prin darul primit de la Domnul celor ce se roagă ţie le vii în ajutor;
Bucură-te, că cei ce îţi cer cele de folos cunosc că eşti de minuni făcător;
Bucură-te, că lepădându-te de bucuriile lumeşti ai primit harisme cereşti;
Bucură-te, că acum împreună cu îngerii pe Dumnezeu Îl preamăreşti;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 5-lea:
Celor care te îndemnau, în ultimele zile ale vieţii tale sfinte, să-ţi cruţi puţina vlagă care-ţi rămăsese şi să vorbeşti cât mai puţin, le-ai cerut: „Nu-mi luaţi această bucurie, căci pentru a-L mărturisi pe Hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila Lui trăiesc, şi fără să vă arăt dragostea pe care v-o port nu ar mai avea rost să trăiesc”. Şi noi, văzând în tine icoana iubirii celei nefăţarnice, Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce a pus inima ta această virtute de mare preţ, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Ai fost pildă pentru cei închişi împreună cu tine, smerindu-te şi punând binele aproapelui înaintea binelui tău. Ai iubit învăţăturile Sfintei Scripturi şi ţi-ai modelat viaţa după cuvintele lui Hristos, jertfindu-te pentru aproapele tău şi urcând pe scara virtuţilor, şi pentru aceasta te lăudăm:
Bucură-te, că dăruind altora, de la Dumnezeu înmulţit ai dobândit;
Bucură-te, că dând haina de pe tine celui lipsit lui Hristos I-ai dăruit;
Bucură-te, că precum cei doi bani ai văduvei pomana ta s-a socotit;
Bucură-te, că cei care au aflat de fapta iubirii tale s-au umilit;
Bucură-te, dătătorule de bună voie care ai primit răsplata dumnezeiască;
Bucură-te, arătătorule al drumului spre Împărăţia cerească;
Bucură-te, că urmând cuvântului Evangheliei te-ai arătat chip al milosteniei;
Bucură-te, că ruşinându-ne de faptele tale fugim de patima lăcomiei;
Bucură-te, ostaş al lui Hristos care pentru dragostea Lui te-ai jertfit;
Bucură-te, sfinte mucenice, că fapta ta în inimile noastre a odrăslit;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale inimile noastre împietrite ca ceara se topesc;
Bucură-te, că spre facerea de bine chiar şi cei tari de cerbice se sârguiesc;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 6-lea:
Am auzit sfătuirea ta plină de înţelepciune: „În toate împrejurările roagă-te lui Dumnezeu să se împlinească voia Lui.” Şi vrând să aflăm şi să facem voia dumnezeiască, lepădându-ne de voia noastră şi ferindu-ne de ispitele celui viclean, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
Nou Iov fiind, sfinte, cu multă răbdare ai purtat crucea bolii, arătându-ne şi nouă cum trebuie să primim încercările care vin asupra noastră. Din îngăduinţa lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul amorţitor să-şi fi făcut lucrarea, de care lucru uimindu-ne, îţi cântăm:
Bucură-te, că răbdând dureri înfricoşătoare ai cugetat la Cel răstignit;
Bucură-te, că diavolul deznădejdii să te îngenuncheze nu a reuşit;
Bucură-te, leac trimis de Dumnezeu trupului de boală apăsat;
Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi de boli de nevindecat;
Bucură-te, că de la bolnavii care se roagă ţie nerăbdarea o izgoneşti;
Bucură-te, că pe cei ce îi îngrijesc pe bolnavi îi răsplăteşti;
Bucură-te, nou doctor fără de arginţi care prin rugăciune dai tămăduire;
Bucură-te, că eşti diavolilor prigonitor şi celor îndrăciţi izbăvire;
Bucură-te, că de voia noastră ne-ai sfătuit să ne lepădăm;
Bucură-te, că voia Domnului ne-ai cerut să o îmbrăţişăm;
Bucură-te, că ne îndemni să părăsim toată grija cea lumească;
Bucură-te, că ne întăreşti să facem voia dumnezeiască;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 7-lea:
„Sfârşitul vieţii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. M-aş bucura mult să reveniţi la Biserica cea adevărată”, i-ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învăţăturile ereticului Luther şi te-ai rugat pentru venirea sa în Biserica cea adevărată. Voind a ne împărtăşi din râvna ta pentru mântuirea celor ce stau departe de Adevăr, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
„Cine crede fără a fi şi un misionar, acela n-a cunoscut frumuseţea credinţei” - ai spus, mucenice, aprinzând în noi focul mărturisirii lui Hristos. Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte, căci te-ai jertfit din iubire pentru un pastor evreu, rugându-te ca el să devină fiu al Sfintei Biserici şi dăruindu-i lui medicamentele care ţi-ar fi putut salva viaţa trupească. Pentru această iubire fără de margini îţi cântăm:
Bucură-te, că în ţarina Domnului ai fost neobosit lucrător;
Bucură-te, că în întunericul temniţei ai fost luminător;
Bucură-te, cel ce pastorului evreu i-ai arătat iubire mucenicească;
Bucură-te, că jertfa ta în sufletele noastre a început să rodească;
Bucură-te, păzitor viteaz al predaniilor bisericeşti;
Bucură-te, cel ce învăţăturilor neortodoxe te împotriveşti;
Bucură-te, că iubindu-i pe eretici ai defăimat noianul rătăcirilor;
Bucură-te, că fără teamă ai vădit felurimea minciunilor lor;
Bucură-te, că ascultându-te pe tine unii oameni de păcatele lor s-au pocăit;
Bucură-te, că după ce au crezut propovăduirii tale în nădejdea Învierii au adormit;
Bucură-te, că de osândă şi de chinurile veşnice s-au izbăvit;
Bucură-te, că înaintea lui Dumnezeu despre faptele tale cele bune au mărturisit;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 8-lea:
Valurile vieţii ne aruncă în vâltoarea patimilor, neînfricatule mărturisitor, şi ne este mai uşor să alegem calea cea largă, spre care ne cheamă necuratul diavol. Dar păstrăm în inimile noastre cuvântul tău: „Trebuie să înfrunţi păcatul până la sânge. Aşa te naşti din nou. Nu există cale de compromis”, şi ducând lupta cea bună Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
„Cum vei putea rezista la marile încercări la care suntem supuşi, dacă nu poţi rezista ispitei fumatului?”, l-ai întrebat pe tânărul care nu-şi dădea seama că prin patima sa îndepărta de la el harul dumnezeiesc; şi acesta, smerindu-se în faţa mustrării tale, nu numai că şi-a înţeles greşeala, ci şi-a schimbat întreaga viaţă. Iar noi, luând aminte la îndreptarea lui şi rugându-ne ţie să ne ajuţi să ne izbăvim de toate patimile, te lăudăm aşa:
Bucură-te, că cei te cinstesc mintea de gândurile cele rele şi-o păzesc;
Bucură-te, că lepădând înţelepciunea acestui veac se sfinţesc;
Bucură-te, că scriind pentru noi îndreptarul de spovedanie ai vădit hăţişul păcatelor;
Bucură-te, cel ce eşti stavilă în faţa patimilor şi a poftelor;
Bucură-te, că pentru a scăpa de povara păcatelor la scaunul spovedaniei ne-ai îndrumat;
Bucură-te, că pe oameni să facă ascultare de duhovnic i-ai îndemnat;
Bucură-te, că de împărtăşirea cu nevrednicie cu Sfintele Taine ne fereşti;
Bucură-te, că furtuna patimilor noastre prin rugăciune o potoleşti;
Bucură-te, cel ce în vremuri de desfrâu ai fost pildă de curăţie;
Bucură-te, că nelegându-te de bogăţiile lumeşti ai fost iubitor de sărăcie;
Bucură-te, cel ce, fără să fii monah, ai ţinut voturile monahiceşti;
Bucură-te, că ajungând la sfinţenie spre sfinţenie ne călăuzeşti;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 9-lea:
Vrând să ne trezeşti din amorţeala care ne-a cuprins, robule al lui Dumnezeu, ai scris că „păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului; acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini, acum Îi dau palme, acum Îi bat piroanele, acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care Şi-a dat sângele pe Golgota”. Ca să fim feriţi de o astfel de cădere, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:
„Creştinii nu pot primi pacea ispititoare a Satanei, creştinii nu vor primi decât pacea lui Hristos, oricât de multe sacrificii li se vor cere”, răsuna în temniţe cuvântul tău, precum al Botezătorului în pustie. O, mucenice, vom şti oare să primim cuvântul tău, când Irozii vremurilor noastre ne vor cere să primim pacea cea mincinoasă prin lepădarea de Hristos? Pentru ca să rămânem tari la vreme de încercare, ne rugăm ţie:
Bucură-te, că pentru pacea cea după Dumnezeu te-ai nevoit;
Bucură-te, că liniştea ta şi pe paznicii temniţei i-a îmblânzit;
Bucură-te, sabie a cuvântului mustrătoare a fărădelegilor;
Bucură-te, adevăr care împrăştie norii minciunilor;
Bucură-te, mângâiere în vremurile de tulburare;
Bucură-te, a făţărniciei pierzătoare de suflet certare;
Bucură-te, dreptar de vieţuire a mirenilor;
Bucură-te, veghetor tainic al mănăstirilor;
Bucură-te, al preoţilor ajutător în propovăduire;
Bucură-te, a ierarhilor râvnitori sprijinire;
Bucură-te, cărare spre Răsăritul răsăriturilor;
Bucură-te, făclie a iubitorilor de adevăr şi ucenic al Adevărului;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 10-lea:
„Sunt fericit că mor pentru Hristos. Totul e o minune. În măsura în care mi se va îngădui, de acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi”, ai spus în ultima zi a vieţii tale, mărturisind grija ta pentru cei apropiaţi ţie. Iar noi, cugetând la slăvitul tău sfârşit, Îi cântăm Celui ce te-a chemat în Împărăţia Sa: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Fiind prigonit pentru Hristos, ai mărturisit că îl simţi ca prieten al tău pe fiecare suflet care se gândeşte la tine cu iubire creştinească. Oare iubirea şi cinstirea noastră nu le vei primi? Îndrăznind, ne rugăm ţie, sfinte, cerându-ţi să primeşti şi puţinele noastre laude:
Bucură-te, că sufletul tău de frumuseţile veşnice se desfătează;
Bucură-te, prieten al celor care poveţele tale le urmează;
Bucură-te, cel ce împreună cu cetele sfinţilor te rogi pentru noi;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale ne izbăvim din nevoi;
Bucură-te, că în temniţă pe cei şovăitori în credinţă i-ai întărit;
Bucură-te, că pe cei îndărătnici prin răbdare i-ai biruit;
Bucură-te, cel ce nu te-ai scârbit când pe nedrept ai fost defăimat;
Bucură-te, cel ce în faţa prigonitorilor îndrăzneală ai arătat;
Bucură-te, că încă în trup fiind ai pregustat veşnica fericire;
Bucură-te, că văzând sporirea ta, ceilalţi s-au umplut de uimire;
Bucură-te, sămânţă a sfinţeniei sădită pe al temniţei pământ;
Bucură-te, slujitor credincios al Noului Legământ;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 11-lea:
S-a adeverit cuvântul tău, sfinte, că „moartea pentru Hristos aduce fericirea vieţii veşnice”. Căci părăsind tu această lume, unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te-a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat, şi aflând apoi de trecerea ta la Domnul, I-a cântat Iubitorului de oameni: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
„Aici va fi într-o zi loc de pelerinaj”, a proorocit Cuviosul Gherasim, cerându-ţi să te rogi pentru el. Şi de la acest slăvit mărturisitor, care de la stăreţia Tismanei a ajuns în temniţa de la Târgu Ocna, fiindu-ţi frate de suferinţă, învăţându-ne a-ţi cere să te rogi şi pentru noi, zicem către tine:
Bucură-te, cel ce cu dreptate sfânt al închisorilor ai fost numit;
Bucură-te, că prin sfinţenia ta marilor mucenici te-ai asemuit;
Bucură-te, că mulţimea pelerinilor care vin la Târgu Ocna a sporit;
Bucură-te, că profeţia Cuviosului Gherasim despre temniţa aceasta s-a împlinit;
Bucură-te, că împreună cu noii mărturisitori din toată lumea pe Hristos Îl slăveşti;
Bucură-te, că de tine se bucură soborul mucenicilor din temniţele româneşti;
Bucură-te, că pe noii mucenici ne-ai îndemnat să-i cinstim;
Bucură-te, că urmând povaţa ta mult folos agonisim;
Bucură-te, prin rugăciune nerăbdarea celor închişi cu tine în răbdare s-a schimbat;
Bucură-te, că pe aceştia precum Sfântul Dimitrie pe Nestor i-ai binecuvântat;
Bucură-te, că împreună cu tine răsplata cea cerească o au primit;
Bucură-te, că întărindu-se în credinţă Adevărul cel veşnic L-au mărturisit;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 12-lea:
Femeii care şi-a riscat viaţa, venind la tine pe ascuns într-o noapte, i-ai cerut: „Vă rog să mărturisiţi oamenilor şi familiei mele dragi că am crezut până la sfârşit, că sunt împăcat, că-mi dau viaţa pentru Hristos şi pentru semeni”. Şi noi, luând îndrăzneala de a mărturisi oamenilor despre pătimirile tale muceniceşti, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:
Sfinte Mucenice Valeriu, încredinţaţi fiind de sfinţenia ta, ne rugăm lui Dumnezeu ca prin rugăciunile tale să ne dea putere să punem început bun mântuirii noastre. Credem că tu te rogi pentru tot omul ce aleargă la tine cu nădejde, şi pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, crin ales între florile muceniciei;
Bucură-te, că de la tristeţe ai ajuns în Împărăţia bucuriei;
Bucură-te, pentru vremurile de pe urmă far strălucitor;
Bucură-te, mijlocitor pentru noi în faţa Dreptului Judecător;
Bucură-te, mângâiere cerească celor aflaţi în focul ispitelor;
Bucură-te, că vădeşti şi ruşinezi degrabă lucrarea diavolilor;
Bucură-te, pavăză tare la vreme de prigoană a creştinilor;
Bucură-te, cel ce ne îndemni să mergem pe urmele mucenicilor;
Bucură-te, roadă a Evangheliei răsărită în neamul românesc;
Bucură-te, că dreptslăvitorii de alte neamuri cu evlavie te cinstesc;
Bucură-te, că lauda ta în toată Biserica se vesteşte;
Bucură-te, că prin tine Hristos Se preamăreşte;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 13-lea:
O, Sfinte Valeriu, cunună a mucenicilor români din prigoana celui de-al douăzecilea veac, fii apărătorul nostru ceresc! Vezi, sfinte, cursele diavolului cele amăgitoare, vezi patimile care ne împresoară, vezi neputinţa sufletelor noastre. Dar vezi şi nădejdea noastră în ajutorul cel de sus, şi vino şi scoate-ne din focul încercărilor, ca ajungând în Împărăţia cea cerească să Îi cântăm împreună cu tine Dumnezeului celui viu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori. Apoi se zice Icosul întâi: A ajuns până la noi propovăduirea ta… şi Condacul întâi: Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei…)
Apoi se citeşte această

Rugăciune

Sfinte Valeriu, noule mărturisitor al credinţei în Hristos, la tine alergăm ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă ţie. Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi neputinţele noastre, vezi puţinătatea credinţei noastre, şi nu te scârbi de lenevia şi nimicnicia noastră.
Ne rugăm ţie, sfinte, grăbeşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi ne sprijineşte pe noi. Ştim că ai pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin răbdarea lor ai aflat dar de la Dumnezeu şi astăzi vieţuieşti în lumina raiului. Faptele tale binecuvântate ne-au făcut să te chemăm în ajutor. Suntem încredinţaţi că pe tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credinţă ajutor, nu-l treci cu vederea.
Ridică-ne din groapa fricii, în care ne-a aruncat vrăjmaşul diavol, ridică-ne pe calea mărturisirii credinţei în Dumnezeul cel adevărat. Fii nouă pildă, fii nouă îndrumător, că iscusite sunt cursele vrăjmaşului şi nu ne pricepem să ne ferim de ele. Roagă-te să fim feriţi de înşelare şi să primim de la Dumnezeu darul dreptei socoteli. Pe cei căzuţi în păcate ajută-i prin rugăciunile tale să se pocăiască, aşa cum i-ai ajutat prin cuvânt pe păcătoşii pe care i-ai întâlnit în temniţele prin care ai trecut.
Roagă-te, sfinte mucenice, pentru duhovnicii noştri, să ne călăuzească pe calea cea dreaptă. Roagă-te pentru toţi preoţii şi diaconii, să le dea Dumnezeu curajul de a semăna cuvântul Evangheliei acolo unde trebuie. Roagă-te pentru ierarhii ortodocşi, să păstorească turma cu frică de Dumnezeu, fără a se teme de mai marii lumii acesteia. Ai grijă, Sfinte Valeriu, de toţi monahii şi de toate monahiile, fiindu-le sprijinitor şi ocrotitor, ca avându-te pe tine împreună rugător să sporească în nevoinţă şi virtute.
Ai grijă, sfinte, de toţi cei prigoniţi pentru Hristos, să rabde cu răbdare mucenicească, fără să cârtească. Şi ai grijă şi de prigonitorii lor, rugându-te pentru ei, aşa cum te-ai rugat şi pentru cei ce te-au prigonit pe tine.
Întăreşte-ne, sfinte, în lupta pe care o ducem pentru mântuirea noastră, ca mulţumindu-ţi ţie să lăudăm şi să binecuvântăm şi să slăvim întru-tot-lăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.



Rugăciune pentru proslăvirea noilor mucenici

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce i-ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel în cuptorul cel de foc, Cel ce i-ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane să dea mărturia cea bună în faţa prigonitorilor, primeşte de la noi această puţină rugăciune.
Sădeşte, Hristoase Dumnezeule, jertfa lor ca o sămânţă pe pământul inimii noastre. Să fie această sămânţă aducătoare de roadă bună, să ne fie nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în faţa celor care îl batjocoresc. Fă, Doamne, ca pilda lor să nu fie dată uitării, ci din ea să se hrănească fiii Bisericii celei dreptslăvitoare. Fă ca virtuţile şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija noastră, şi să primim această mustrare spre îndreptarea noastră.
Cerut-a oarecând Sfânta Maria Magdalena trupul Tău, zicând Grădinarului: „Doamne, spune-mi unde l-ai pus, şi eu îl voi lua”. Tot aşa noi cădem înaintea Ta, rugându-ne Ţie cu nădejdea că ne vei ierta îndrăzneala şi nu vei trece cu vederea cererea noastră: „Doamne, arată-ne nouă locurile în care se află sfintele moaşte ale mărturisitorilor Tăi, ca aflându-le să le cinstim cu evlavie”. Şi dacă din pricina păcatelor noastre nu am fost vrednici să ne închinăm lor, ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, Doamne, să nu laşi sfintele moaşte ale robilor Tăi să zacă în uitare, ci scoate-le la lumină, pentru a primi închinarea cuvenită.
Ca închinându-ne cu evlavie, să ne putem bucura şi de cinstirea lor în Biserica Ta, după cum li se cuvine, împreună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi mucenice. Şi împreună cu ei să Îţi aducem slavă, cinste şi închinăciune Ţie, Dumnezeului cel în Treime lăudat, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Am dorit să postez acest acatist ca eveniment încadrat în campania "Din temniţe spre sinaxare", este absolută nevoie de conştientizarea tuturor românilor cu frică de Dumnezeu şi dragoste de neam asupra acestei campanii. Recunoaşterea identităţii noastre spirituale şi promovarea acesteia ne vor fi "stâlp şi temelie" în drumul nostru de mâine.

Urare

La multi ani!

pentru Mirela

Iertare

Nu mai găsesc deloc timp să scriu pe blog. De trei săptămâni ne luptăm cu moartea! Tata socru este foarte bolnav, credem că sunt ultimele sale zile. Ştim, şi este mângâietor acest gând, că din lupta cu moartea câştigă... viaţa veşnică, dar e greu şi dureros să vezi cum se stinge lângă tine, sub ochii tăi. Pomeniţi, vă rugăm, pe Alexandru în rugăciunile voastre şi ale bisericii, şi mai ales la Psaltire, foarte folositoare în această luptă a sufletului cu trupul. Mulţumim!

Am primit primele mele premii şi m-am bucurat nespus, doar că nu am timp acum să finalizez articolul legat de ele. Vă cer dar permisiunea să-l postez când voi avea timp, cu oricâtă întârziere ar fi, căci bucuria este la timpul prezent în orice moment!

Vă îmbrăţişez şi spicuiesc pe cât posibil din postările voastre.

Cu drag şi îndatorată în rugăciune, eu şi toţi ai mei!

Premii!!!

Sunt restantă la premii, şi daţi-mi voie să vă cer iertare, vreau deci să recuperez pe cât posibil timpul pierdut.

Ultimul premiu primit este Premiul Dolcezza de la Ana: jurnalulanei.blogspot.com, căreia nici nu am cuvinte să-i mulţumesc cum se cuvine.

Iată regula:

Copiază premiul adică codul HTML , îl găseşti aici

* Scrie un post , în care vei linka blogul care te-a premiat

* Scrie şi linkul blogului Dolce Memole http://dolce-memole.blogspot.com/ care permite să fii premiat şi unde poţi citi regulamentul.

* Premiază minim 7 bloguri.

Vă dau şi premiaţii mei:

Anca:http://viatalatara.wordpress.com/

Mirela:http://www.lacasuriliterare.com/

Irina:http://floricelecolorate.blogspot.com/

Iulia:http://lapieptulmamei.blogspot.com/

Veronica:http://femeiaortodoxa.wordpress.com/

Elena:http://uncoltisorderai.blogspot.com/

Cristina:http://casaparinteasca.blogspot.com/

Alte premii primite sunt următoarele, şi vă mulţumesc tuturor care mă citiţi şi care vă folosiţi cât de puţin din postările mele.

Campania: Din temniţe spre sinaxare

Deviza campaniei: „Să ne cunoaştem trecutul!”

“Acest secol a dat noian de sfinţi şi de martiri, numai că nu-i cunoaştem. Hristos este prezent în lumea de azi prin sfinţi, martiri, mărturisitori şi eroi. Dar lumea de azi nu e solidară cu sfinţii ei, căci nu le poate urma exemplul. Dacă sfinţii de acum ar fi fost la începuturile creştinismului, toată suflarea creştină ar fi trăit cu ei, prin ei, către ei. Noi nu suntem creştini şi de aceea nu ne cunoaştem sfinţii.”

Noul mucenic Valeriu Gafencu

Campania Din temniţe spre Sinaxare a fost iniţiată, cu binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu, de un grup de intelectuali creştini. Ea îşi propune să prezinte vieţile şi învăţăturile sfinţilor închisorilor din timpul prigoanei comuniste. Campania se va desfăşura începând cu data de 1 decembrie 2008 până pe 24 decembrie 2009, dată reprezentativă pentru trecerea a douăzeci de ani de la căderea regimului comunist condus de dictatorul Nicolae Ceauşescu.

În zilele noastre, atitudinea creştinilor faţă de sfinţii închisorilor este foarte diferită, de la o indiferenţă totală până la cinstirea lor ca mărturisitori ai lui Hristos. Prea Sfinţitul Iustinian Chira mărturisea: „Am fost întrebat şi eu, de oameni care lucrează în presă: «Câţi dintre cei ce au făcut puşcărie merită să fie trecuţi în antologia aceasta a sfinţilor?». Ce credeţi că am răspuns? «Toţi.» Şi spun şi acum, în auzul universului şi al lui Dumnezeu. Toţi.”

Citiţi mai multe aici.

Adaug doar că, fiind în chilia părintelui Iustin Pârvu şi vorbindu-ne despre mărturisitorii şi martirii temniţelor comuniste propunea sfinţia sa ca dată de pomenire ziua de 14 Mai, motivând că atunci a început totul, fiind ridicat primul lot mare de studenţi şi tineri!

Miercurea fără cuvinte

Provocarea vine de la Irina: Ce este "Miercurea fără cuvinte"? Miercurea , pe internet, bloggerii care participă la "Wordless Wednesday" ( "miercurea fără cuvinte"), postează pe blogul lor o fotografie (de preferinţă proprie, şi nu luată de pe net) care nu are nevoie de explicaţii. De aici şi titlul "wordless"- adică "fără cuvinte". Se consideră că fotografia vorbeşte de la sine, astfel încât nu mai e nevoie de o descriere. Desigur, dacă cineva doreşte să adauge câteva cuvinte nu e nici o problemă.

Din nou poezie

Astăzi, continui seria poeziilor lui Demostene Andronescu, dăruindu-vă poezia lui cea mai dragă sufletului meu.

NEBUNUL

Treceam prin viaţă-aşa ca orice om

Şi fremătând şi eu ca orice pom

Visam să înfloresc, să leg apoi,

Şi să rodesc, nu roade prea de soi,

Ci rodul simplu-al omului de rând

Ce creşte pe oriunde şi oricând

Şi care zdrenţuit de vânt şi ploi

Îşi trage seva numai din noroi.

Dar într-o zi o pasăre străină

Cu penele brumate de lumină,

Venind de pe tărâmul celălalt,

Roti deasupra mea în zbor înalt

Şi poposind în ramurile-mi ciunte

Îşi smulse-o pană şi-ncepu să cânte.

Şi cântecul ei sfânt, din alte sfere,

Ecou îndepărtat al altor ere,

Ca seva dulce-n ramuri mi-a pătruns

O dată numai, dar a fost de-ajuns.

De-atunci un dor înalt, un dor fierbinte,

Necunoscut de mine înainte,

Îmi stăruie ca un blestem în sânge,

Sufletu-l cântă, inima îl plânge

Şi scos din lumea mea, dintr-ale mele

Mă îndârjesc să-mi fac din frunze stele,

Să înfloresc luceferi şi să am

Câte un cuib pe fiecare ram,

Dar nu de păsări, ci de îngeri care

Să scoată pui şi-apoi spre cer să zboare.

Din ziua ceea, părăsind grădina,

Mi-am smuls din lutul reavăn rădăcina,

M-am răsucit şi am întors-o-n sus

S-o-nfing adânc în boltă ca pe-un fus

Şi seva pentru rodul ce-l frământ

S-o trag de sus din cer nu din pământ.

Dar ramurile mele învăţate

Cu sevă dulce trasă din păcate

N-au rezistat luminii şi, pe rând,

Au prins a se usca, iar eu plângând

Am strâns tot verdele pe care-l am

Şi l-am îngrămădit pe-un singur ram,

Am pus pe el şi frunze şi petale

Şi-aşa, cu celelalte ramuri goale

Îmi pregătesc în trunchiul chinuit

Arome pentru rodu-nchipuit.

În jurul meu, stufoşi, ceilalţi fârtaţi

Peste zăplazuri mă privesc miraţi,

Dar de-nţeles nu mă-nţelege unul

Si zic foşnind în sinea lor: nebunul.

Nemaigăsind pe coaja mea crăpată

Nici gâze, nici omizi ca altădată,

Mă ocolesc şi mierla şi lăstunul

Zicând în ciripitul lor: nebunul.

Şi vântul sur, nomadul, călătorul,

În frunza mea vrând să-şi doinească dorul

Şi-a destrămat prin crengi uscate fumul

Şi-a zis trecând pe-alăturea: nebunul.

Şi prietenii mei buni ce până-acum

Mi-au fost tovarăşi nelipsiţi de drum

Au dat din cap şi, unul câte unul,

M-au părăsit zicând încet: nebunul.

Şi când, mişcându-mi singurul meu ram,

Foşnesc din frunzele ce le mai am

Şi-ngân sfios o melodie sfântă

Ei, dându-şi coate, zic: nebubul cântă.

Iar când omida îndoielii moale

Şi duhul deznădejdii-mi dau târcoale,

Foşnesc uscat şi sec din ramuri ciunge,

Ei dau din cap zicând: nebunul plânge.

Nebun, da sunt nebun, dar lume, dacă

N-ar fi nebuni ai fi de tot săracă,

Ţi s-ar usca şi ramuri şi tulpină

De n-ai avea prin ei, sus, rădăcină

Şi-ai fi de tot comună şi banală

Căci cei cuminţi n-ar face rod nici unii

De n-ar muri in locul lor nebunii.

Minunăţiile temniţelor comuniste

Zilele acestea fiindu-mi dor de poeziile D-lui Demostene Andronescu, i-am căutat cartea (Peisaj lăuntric) în bibliotecă şi i-am recitit, pentru a câta suta oară?, minunatele poezii. Nu ştiu dacă ştiţi de ele şi m-am gândit de aceea să nu ascund sub obroc lumina lor, o adevărată lumină duhovnicească.

Despre domnul Demostene Andronescu îl las să vă vorbească pe publicistul Răzvan Codrescu, citez:

"Scurt portret biografic
Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, judeţul Vrancea, deci într-o zonă de constituie un fel de ţinut de cumpănă între Moldova şi Muntenia, Demostene Andronescu are parcă şi ceva din blîndeţea molcomă a moldoveanului, dar şi ceva din încăpăţînarea iscoditoare a munteanului; e un amestec oarecum paradoxal de contemplativism liric (prin care se explică poetul) şi de activism nestîmpărat (din care se nutreşte luptătorul). Cuminte şi necuminte totdeodată, pare să nu se simtă în firea lui decît pe răzoarele inefabile dintre realitate şi visare, dintre real şi ideal. Prin poezia lui trece adeseori – cu o tristeţe mai senină, de dor românesc – umbra lui Don Quijote. Omul însuşi are, la rîndu-i, ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic şi indefinit de "visătorie" şi "nebunie", în sensul nobil (şi adesea uitat) al acestor cuvinte. Donquijotismul apare de altfel, în viziunea sa, ca însemn paradigmatic al unei întregi generaţii: aceea a tînărului naţionalism creştin românesc din vremea ultimului război mondial. De aici s-au ivit, în vălmăşagul timpurilor postbelice, majoritatea covîrşitoare a eroilor şi martirilor rezistenţei anticomuniste – singurul nostru certificat de onoare istorică într-o jumătate de veac de dezastru naţional. Despre această elită crucificată a tineretului român de atunci este vorba, de fapt, în generoasa dedicaţie a singurului său volum de pînă acum: "Generaţiei mele de Don Quijoţi striviţi de prea marele lor vis".
Tînărul Demostene Andronescu – o vreme copil de trupă, apoi "frăţior de cruce" – îşi face studiile medii şi superioare la Bucureşti; în 1952 absolvea Facultatea de Istorie, dar nu i se va permite să-şi susţină licenţa decît în 1969, iar o slujbă potrivită cu pregătirea sa nu va obţine decît în 1972, după ce ani de-a rîndul fusese nevoit să presteze muncă necalificată.
Între 1952 şi 1964, cu o întrerupere de doar cîteva luni, este deţinut politic, trecînd pe la Jilava, Gherla şi Aiud (de unde s-a eliberat cu ultimul lot de deţinuţi politici şi despre care a scris remarcabile pagini memorialistice). După închisoare se căsătoreşte (soţia, "Zaza", l-a lăsat văduv în 1996) şi devine tatăl unei fete, Mălina Ştefana, astăzi reputată jurnalistă şi traducătoare. Securitatea continuă să-l hărţuiască mulţi ani după eliberare, iar versurile sale zac prin "sertare", în aşteptarea unor vremuri mai bune.

L-am cunoscut în 1982, într-un sat ardelenesc pierdut printre dealuri împădurite, unde fusesem invitaţi peste vară de un prieten comun (profesorul şi scriitorul Marcel Petrişor, şi el fost deţinut politic). Albise încă de pe atunci, dar era fiziceşte zvelt, iar sufleteşte de o admirabilă prospeţime. Statura dreaptă şi înfăţişarea mai degrabă uscată îl făceau să pară mai înalt decît era. Avea o figură senină, de o stranie candoare, şi un verb cald, învăluitor. Într-o seară, în jurul unui foc la care frigeam cucuruz, a venit vorba despre închisori şi despre figurile ilustre de acolo. Avea o memorie uimitoare (cum numai la foştii deţinuţi politici am mai văzut!) şi ne-a recitat ceasuri întregi, la rugăminţile noastre mereu reînnoite, versuri din închisori. Atunci am auzit pentru prima oară multe dintre creaţiile de temniţă ale lui Nichifor Crainic şi mai ales ale lui Radu Gyr. Numai într-un tîrziu, la insistenţele gazdei, s-a înduplecat să ne recite, cu oarecare sfială, şi din versurile proprii."

Ei bine, pot şi eu să spun că îl cunosc, căci l-am văzut în câteva rânduri fie la Aiud, fie la alte manifestări cultural-istorice legate de mărturisitorii temniţelor comuniste. Privindu-l, mă gândeam în continuu, ce minunată lume se revelează în acest om, îmi venea să-i strig în gura mare ce minunat că "este".

• ÎNDOIALA

lui V. Voiculescu

Mai este, Doamne, până-n cer? Mai este

Pân-să mă faci părtaş luminii Tale?

Sau poate tot n-a fost decât poveste

Şi-am colbăit degeaba-atâta cale.

De-atâta vreme urc târâş, pe coate

Şi-am smuls în căţărare-atâţi luceferi

Că de-o mai ţine mult urcuşul, poate

Doar cei prea-nalţi să mai rămână teferi.

Şi-am risipit atâta suflet, Tată,

În râvna mea neasemuit de mare

Că de-o mai fi s-ajung în cer vreodată

N-o să mai am ce-Ţi pune la picioare.

L-am dat tribut la fiecare vamă,

L-am aşternut pe fiecare treaptă,

Şi-l risipesc-ntruna, dar mi-e teamă

Că la sosire nimeni nu m-aşteaptă…

Târâş, pe brânci, cu sufletul la gură,

Urc muntele cu-nchipuite creste;

Din tot ce-am fost mai sunt o picătură…

Mai este, Doamne, până-n pisc, mai este?!

• UNDE-S NEBUNII?

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?

E, Doamne, lumea plină de cuminţi,

E plin pământul de martiri şi sfinţi

Atinşi de filoxera-nţelepciunii.

Tăcută-i gloata de-nţelepţi ca sfinxul

În faţa lumii şi-a nemărginirii

Şi-ascultător de rânduiala firii,

Ca un plăvan în jug trudeşte insul.

Scâncesc cuminţii-n chingile durerii

Şi, sângerând din răni adânci blândeţe,

Lângă neveste mor de bătrâneţe,

Necutezând să tragă spada vrerii.

Boleşte omenirea ca o juncă

Şi nimeni nu-i ca să-i sloboadă sânge;

S-a-mpotmolit istoria şi plânge,

Cu prora-nfiptă într-un colţ de stâncă.

Nu se mai nasc nebuni care s-o mâne

Cu bâta de la spate, ca pe-o vită,

Acestui veac să-i pună dinamită

Şi evu-nţelepciunii să-l dărâme.

O! Doamne, Doamne, unde-s Don Quijotii?

E lumea plină de-alde Sancho Panza

Ce nu-ndrăznesc să mânuiască lanza,

Ci scutieri cuminţi se vor cu toţii.

Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii

Să tragă spada şi să taie nodul?

Tânjeşte după glorie norodul

Şi nu-s Cezari să-l treacă Rubiconii…

Sloboade, Doamne,-n lume nebunia,

S-o răvăşească şi să o răstoarne,

Ca un berbec să ia pământu-n coarne

Şi-acestui veac să-i surpe temelia!

• ÎN LOC DE RUGĂCIUNE

În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând,

Azima rugăciunii n-o vei avea la cină,

Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină

Ce-mi pâlpâia alt’dată în candela de gând.

Sînt prea sărac, Stăpîne, nu am ce-Ţi oferi

Să-Ţi stâmpăr foamea, furii mi-au tâlhărit cămara

Şi de puţinul suflet ce îl păstram ca sara

Să am, ca tot creştinul, cu ce Te omeni.

Aş vrea să-Ţi pot întinde un gând sfios măcar,

Dar nu, nu pot, grădina mi-e vraişte şi mi-e goală,

Mi-a mai rămas pe-un lujer o singură petală

Şi pe un ramur veşted un singur fruct amar.

De l-aş culege-n pripă să Ţi-l aduc prinos,

Şoptind o rugăciune şi tremurând o cruce,

Ar fi păcat de moarte că, Doamne, Ţi-aş aduce

Otravă-n cupe sparte şi Te-aş târâ prea jos.

Zadarnic stai de veghe şi-aştepţi umil şi blând,

Azima caldă-a rugii n-o vei avea la cină

Şi-n cerul Tău de gheaţă cu ţurţuri de lumină

În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând.

Frumosul vieţii

Îmi este foarte de folos acest blog. Şi spun asta deoarece îmi arată modul în care reuşesc sau nu (mai mult nu) să mă organizez. Mereu apar nenumărate evenimente neprevăzute! Viaţa mea decurge mai mult într-un ritm aleator, impus de nevoile copiilor, soţului, parohiei şi ce mai apare. Nu consider că este un lucru bun, şi de aceea mi-am propus să fiu mult mai atentă la zilele care curg şi mai ales cum curg. Astfel, constat şi aici că mai am multe de făcut în acest sens. Citesc pe alte bloguri de mămici şi găsesc parcă o tihnă pe care şi eu de mult o râvnesc. Este minunată lumea mămicilor ortodoxe, învăţ şi aflu multe lucruri şi găsesc atât de multe idei, una mai frumoasă ca alta, încât realizez cât de multe minunăţii aş putea face împreună cu copiii mei! Şi totuşi, din vina mea, destul de puţine se materializează şi asta mă doare sufleteşte!

Am avut zilele acestea de mers la spital, am văzut acolo atâta suferinţă, încât nu mă ţine inima nici măcar s-o descriu! Mă gândeam de aceea că gândul cel nemulţumitor are nevoie din când în când de o ploaie a realei suferinţe a semenilor. Intrăm uneori într-o nebuloasă a vieţii zilnice, neluând în seamă bucuriile inerente acesteia, vedem doar necazurile, nemulţumirile, nerealizările. Este o viziune falsă şi nefolositoare, ceea ce trebuie să ne rămână cu adevărat este frumosul vieţii noastre, acel frumos veşnic prezent, tainic şi cuminte.

Să ne umplem de frumos, să-l descoperim în tot ceea ce facem, trăim şi gândim. Iar copiii noştri ne vor fi de mare folos, căci prin ei ne vine mare parte din frumosul vieţii şi împreună cu ei putem descoperi tot ce stă ascuns în noi şi în ei! Responsabilitatea de părinte este această mare bucurie şi totodată mare provocare: de a fi cât mai bun, dacă nu pentru tine, pentru copii şi apoi cu toţii pentru Dumnezeu!