Iubirea - în viziunea părintelui Stăniloae

Săptămâna trecută, la Suceava, şi-a susţinut lucrarea de doctorat în istorie un părinte, Pr. Florin Grigorescu, cu tema: "Personalităţi contemporane: Dumitru Stăniloae (1903-1993)". Colegul nostru de doctorat şi-a elaborat lucrarea ca urmare a unui proces minuţios de cercetare a arhivelor istorice centrale, ce aparţin Consiliului Naţional al Securităţii Statului şi Patriarhiei. Nu vreau să fac aici o prezentare a lucrării acestui doctor în istorie, doar că am vrut să vă ofer câteva cuvinte ale Pr. Prof. Dumitru Stăniloae despre Iubire.

"Iubirea este un schimb de fiinţă, o întregire reciprocă. Iubirea îmbogăţeşte pe fiecare pentru că primeşte şi dăruieşte la nesfârşit, pe când ura sărăceşte, pentru că nu dă şi nu primeşte nimic. Bărbatul găseşte în femeie o taină indefinită. Ea îşi cunoaşte nişte insuficienţe care se cer după o întregire prin bărbat, de aceea îl iubeşte pe bărbat; şi bărbatul la fel. Căsătoria e în acelaşi timp dragoste şi ajutor, bucurie de celălalt şi răbdare a lui. Pentru toate acestea se dă celor doi ce se căsătoresc harul dumnezeiesc. Iubirea uneşte uimirea în faţa tainei celuilalt şi răbdarea neputinţelor lui şi ajutorarea lui în ele. În iubire, amândoi devin tari. Căsătoria ca legătură naturală a fost slăbită şi desfigurată în multe forme după cădere, prin egoismul descătuşat şi dezvoltat de cădere. Ea a pierdut prin aceasta harul legat de starea primordială. Totuşi ea n-a fost desfiinţată în esenţă. Căci nici natura umană n-a fost distrusă. Bărbatul se întregeşte aşa de mult prin femeie, deoarece ea este cealaltă jumătate a speciei şi numai împreună cu ea bărbatul formează omul întreg şi numai în unire cu ea se realizează ca bărbat şi femeia la fel."