Singura mea legătură cu profesoratul sunt cele 2 ore de religie la şcoala din sat. Luni am fost la şcoală şi cum acolo mă simt ca peştele în apă, mă tot gândesc ce să fac să dau copiilor cât mai multe bucurii şi dragoste de ceea ce oferă acest controversat, pentru unii, obiect de studiu. Dar iată că ideea mi-a venit cu ajutorul Mirelei Şova, profesoară de religie la Şcoala nr. 3 Nicolae Titulescu din Bucureşti, pe al cărei blog ne sunt oferite câteva minunate piese de teatru pentru copii, creaţii ale autoarei. Aşa că voi alege 2 piese de teatru, îmi trebuie două pentru că la şcoala noastră se învaţă la simultan, adică avem cls. 1 cu cls. 2 şi cls. 3 cu cls.4. Copii sunt cam puţini dar sunt minunaţi şi voi putea realiza cu ei o lucrare pe măsura inimilor lor.
Încă de la venirea în parohie, adică acum 7 ani, mi-am dorit să realizăm lucruri frumoase pentru copii. Atunci, imediat, într-un elan al începutului se conturaseră câteva idei. Dar lucrurile nu sunt mereu tocmai cum ni le dorim, dragii noştri copii de atunci au ajuns pe la licee în oraş şi s-au mai depărtat cu inimile de noi. A urmat deci o perioadă de "linişte" necreativă. Acum, cu ajutorul Maicii Domnului, ocrotitoarea satului nostru, lucrurile se schimbă şi bucuria este mare când în grupul "copiilor bisericii" sunt bineînţeles şi cei trei copii ai noştri. Spaţiul este o mare problemă în toată această chestiune, dar nădăjduim ca odată cu terminarea lucrărilor majore la biserica cea nouă, să canalizăm o parte din forţe pentru ridicarea unei case praznicale. Acolo am fi stăpâni la noi acasă şi ne-am putea organiza cum avem noi nevoie. Îmi doresc tare mult un mic atelier pentru copii, în care să realizăm diverse activităţi ale mâinilor îndemânatice şi visez chiar la mai mult, la învăţarea unor meşteşuguri româneşti tradiţionale...
Aţi observat, poate, că am postat un banner al zilelor rămase până la Crăciun. Să nu mă judecaţi greşit, nu este prea devreme să ne gândim la Crăciun, mai ales când avem în plan mai multe activităţi cu copiii. Deci, pentru conştientizarea mea şi concentrarea asupra celor ce le am de făcut până atunci daţi-mi voie să număr zilele rămase.
Între timp încerc să rezolv problemele cu tehnica: aparatul foto, scanerul şi imprimanta, care toate s-au apucat de odihnă la noi în familie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu