SUSTIN CAMPANIA

SUSTIN CAMPANIA

miercuri, 22 octombrie 2008

Frumosul vieţii

Îmi este foarte de folos acest blog. Şi spun asta deoarece îmi arată modul în care reuşesc sau nu (mai mult nu) să mă organizez. Mereu apar nenumărate evenimente neprevăzute! Viaţa mea decurge mai mult într-un ritm aleator, impus de nevoile copiilor, soţului, parohiei şi ce mai apare. Nu consider că este un lucru bun, şi de aceea mi-am propus să fiu mult mai atentă la zilele care curg şi mai ales cum curg. Astfel, constat şi aici că mai am multe de făcut în acest sens. Citesc pe alte bloguri de mămici şi găsesc parcă o tihnă pe care şi eu de mult o râvnesc. Este minunată lumea mămicilor ortodoxe, învăţ şi aflu multe lucruri şi găsesc atât de multe idei, una mai frumoasă ca alta, încât realizez cât de multe minunăţii aş putea face împreună cu copiii mei! Şi totuşi, din vina mea, destul de puţine se materializează şi asta mă doare sufleteşte!

Am avut zilele acestea de mers la spital, am văzut acolo atâta suferinţă, încât nu mă ţine inima nici măcar s-o descriu! Mă gândeam de aceea că gândul cel nemulţumitor are nevoie din când în când de o ploaie a realei suferinţe a semenilor. Intrăm uneori într-o nebuloasă a vieţii zilnice, neluând în seamă bucuriile inerente acesteia, vedem doar necazurile, nemulţumirile, nerealizările. Este o viziune falsă şi nefolositoare, ceea ce trebuie să ne rămână cu adevărat este frumosul vieţii noastre, acel frumos veşnic prezent, tainic şi cuminte.


Să ne umplem de frumos, să-l descoperim în tot ceea ce facem, trăim şi gândim. Iar copiii noştri ne vor fi de mare folos, căci prin ei ne vine mare parte din frumosul vieţii şi împreună cu ei putem descoperi tot ce stă ascuns în noi şi în ei! Responsabilitatea de părinte este această mare bucurie şi totodată mare provocare: de a fi cât mai bun, dacă nu pentru tine, pentru copii şi apoi cu toţii pentru Dumnezeu!

6 comentarii:

  1. Asa cred si eu Iuliana. Linistea si bucuria sunt atat de greu de dobandit daca nu mai gasesti in tine puterea de a le avea...
    Uneori ma gandesc cum ar fi sa traim viata asa cum traiau strabunicii longevivi de altadata. Fara atata stres, poluare, rautate, intrigi, complicatii, alergatura dupa bani si putere...Tot o paine mancam si noi, cum au mancat si aceia...
    Offf, sa ne ajute Dumnezeu sa gasim bucurie si simplitate si dar in viata noastra, si sa o oferim si celor dragi.

    RăspundețiȘtergere
  2. da, buna Marilena, poate de aceea mi-e atat de drag tot ce e legat de trecut, de trecutul bunicilor si strabunicilor nostri romani; de aceea, e neaparata nevoie sa incarcam cofele mintii si sufletelor noastre cu apa cea vie a trecutului, radacina si esenta vietii noastre vesnice!

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga doamna Preoteasa,
    Am decoperit acum blogul dvs si il gasesc foarte folositor si placut. Am citit comentarul dvs legat de viata pe care v-o programeaza altii (copiii, parohia etc.) si gasesc ca e mai bine asa, in sensul ca jertfindu-va pentru altii, celelalte probleme se rezolva si ele. Nu cred ca o regula bine stabilita si o rutina aduc cine stie ce satisfactii. E ca si cum am posti de dragul postului, nu pentru Hristos. Asa cred eu. Pe de alta parte, si mie mi-ar prinde bine mai multa organizare in viata...
    Va doresc toate cele bune, sanatate si bucurii mari si mici ! Va sarut cu drag,
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  4. Mare bucurie mi-ai facut Cristina! Ti-am deschis blogul, am observat ca esti la inceputuri ca si mine. Mi-a placut foarte mult numele lui si dealtfel tot ce gasesti in el, ca atare, dupa cum vezi, te-am prins in lista mea de bucurii. Din nou, iara si iara, ma uimeste asemanarea noastra sufleteasca, ma refer la zona de interes si la formele afisate, este un fir rosu in toate blogurile acestea! Imi place mie s-o numesc: filonul asemanarii noastre intru Dumnezeu. Te astept oricand cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc, Iuliana, pentru raspuns! Doamne ajuta intru toate !

    RăspundețiȘtergere
  6. Iuliana,
    Am cautat cateva bloguri scrise de femei ortodoxe pentru ca am deschis un subiect nou pe blogul meu: postul Craciunului. Nu am tinut post pana acum, dar acum as vrea sa inteleg postul si aveam nevoie de ajutor. Am deschis un jurnal spiritual al postului si vroiam sa va invit pe voi, toate cele care postiti si aveti un blog, sa ma indrumati, sa ma corectati astfel incat sa inteleg mai bine postul cu ajutorul vostru. Nu stiu daca m-am facut bine inteleasa, dar te invit pe blogul meu, e mai graitor: http://egalitate-de-gen.blogspot.com
    Chiar daca sunt feminista, nu sunt atee!

    RăspundețiȘtergere